marți, 18 aprilie 2017

cer imposibilul?

Am ajuns în 2 Regi 2. Ilie știa că va fi răpit, știa și locul și modalitatea. Numai că Elisei îl urma peste tot, nu îl scăpa din privire, era mereu cu el, peste tot. Și Elisei știa că Ilie va fi răpit la cer. Nu ni se spune câți ani a fost Elisei în slujba lui Ilie însă pot vedea câtă prietenie era între cei doi. Cred că nu era o relație de stăpân - slujitor ci una de mentor - ucenic. 

Ghilgal
Betel
Ierihon

Nu sunt doar trei localități din care a vrut să scape Ilie de Elisei. În aceste trei localități erau școlilede instruire a profeților. Ilie merge să le viziteze, să le spună mentorilor și ucenicilor cuvinte de rămas bun ascunse în cuvinte de încurajare. 

Văd că Domnul descoperise celor vizitați că Ilie va fi răpit și îmi place enorm reacția lui Elisei.
"Stiu si eu; dar taceti."
Știa ce se va întâmpla dar nu voia ca Ilie să fie bombardat cu întrebări inutile sau fără rost. Îmi place sensibilitatea lui Elisei. E omul care îi acoperă spatele lui Ilie. 

Mă duce capul să fac și eu așa în momentele critice din viața cuiva?
Rog pe ceilalți să își înghită întrebările stânjenitoare?
Sunt atentă la confortul psihic și emoțional al celor de lângă mine?

Ajung la Iordan și Ilie vede că Elisei nu îl va lăsa să plece. Vrea să fie împreună cu el până la ultima secundă. Așa că îl întreabă ce vrea. Elisei știa ce vrea. Și era hotărât să obțină ce vrea. Nu îi trebuia faima lui Ilie. Nu voia să fie adoptat și făcut moștenitorul marelui profet. Nu voia mantaua! " Elisei a raspuns: "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau!"

Elisei nu cere puțin din duhul lui Ilie sau să aibă aceeași măsură de duh. Acest ucenic a văzut puterea Dumnezeului Cel Viu al lui Israel, a crezut în El și cere dublul măsurii duhului lui Ilie. Cere lucruri mari de la Dumnezeul lui Israel. 

Am curajul să cer lucruri mari, lucruri ce mi se par imposibile? 

Reacția lui Ilie e un pic ciudată. Experimentase puterea Domnului și răspunsuri extraordinare la rugăciune și acum, auzind cerința lui Elisei îi spune: "Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa." 

"Pe cand mergeau ei vorbind". Era ceva normal, natural, prietenesc. Dintr-odată apare un vânt, o rafală scurtă și îl ridică pe Ilie într-un car de foc și cai de foc și dispar din fața lui Elisei. 

In timp ce era luat la cer, Ilie îi lasă mantaua lui Elisei. Acesta ia mantaua și despică Iordanul cu ea. Cererea îi fusese ascultată. 

Mă uit la Ilie și îl văd mentorat de Domnul. E clar că a fost la școala profeților însă formarea lui s-a făcut la Cherit, la Sarepta și apoi pe Carmel. La școala înveți însă în școala Domnul te formezi. Ilie s-a lăsat modelat, cizelat, format, transformat și a devenit profetul modest și plin de curaj pe care tocmai l-am studiat. 

Nu pot să nu mă gândesc la o altă scenă în care este menționat Ilie. Isus este cu ucenicii și îi întreabă cine cred oamenii că este El, ei îi răspund: Ilie (Matei 16:13-16). Da, Isus a fost blând, plin de compasiune, milă, dragoste, a acordat har, a vorbit și a stat la masă cu scursurile societății. Dar nu pot să neg că Isus a fost hotărât, a alungat din Templu afaceriștii, a rostit cuvinte usturătoare de judecată și pedeapsă. Ilie se aseamănă foarte mult cu Isus. 

Eu cu cine mă asemăn?
Am curajul să cer lucruri mari?
Sunt atentă să asigur confort psihic și emoțional celor pe care îi slujesc?
Slujesc cuiva?
Am fost la studii, conferințe naționale și internaționale, regionale și locale, am citit și studiat. Dar mă las mentorată de Domnul? Sau fug de rup pământul?
Cer minuni! Dar sunt dispusă să le primesc?
Mă mulțumesc cu puțin, cu firimituri sau cer lucruri mari, mărețe? Cer imposibilul? De ce nu?


luni, 17 aprilie 2017

amestec religios

Ahab moare şi fiul său Ahazia urcă pe tron. A trăit, acţionat, gândit şi domnit ca Ahab şi Izabela. Nu ni se pune de ce a căzut, cum, de la ce înălţime, ce şi-a fracturat, ce organ intern îl ţinea ţintuit în pat. Ştim numai că era bolnav. 

Ce a învăţat de la părinţii săi, asta a făcut. Era idolatru declarat! 


Trebuie să îmi reamintesc că Ahazia domnea în Israel. Poporul din Israel era format din zece seminţii ale lui Israel. Celelalte două, Iuda şi Beniamin, formau statul Iuda. Poporul evreu era format din 12 seminţii dar de la domnia lui Roboam s-au despărţit. 


Îmi reamintesc că erau poporul Domnului, că Domnul le era Dumnezeu şi le-a dat Legea prin Moise, pe muntele Sinai. În Lege, găsim detalii explicite şi interdicţii amănunţite pentru idolatrie, zei, ghicire şi alte elemente de astrologie.


"31. Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." Levitic 19:31

 "6. Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui." Levitic 20:6
"9. Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora.
10. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, 11. de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. 12. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta." Deuteronom 18:9-12

În cadrul festivităţilor de înscăunare, fiecare rege primea o copie a Legii. Era copia lui proprie şi personală. Trebuia să o citească şi să domnească conform ei. Aşa ar fi trebuit să facă şi Ahazia!

Ahazia nu Îl recunoştea pe Dumnezel lui Israel ca şi Dumnezeu al lui. Era bolnav şi trimite o delegaţie în Ecron. Acest oraş era un cunoscut centru de ghicire al filistenilor. Se pare că Baal-Zebub îşi avea reşedinţa în Ecron.

Mi se pare foarte comic să mergi la zeul muştelor să întrebi dacă vei fi vindecat sau care îţi va fi viitorul.

Delegaţia lui Ahazia se întâlneşte cu Ilie şi se întoarce la palat. Povestesc amănunţit regelui ce s-a întâmplat şi văd că Ahazia ştia cine este şi cum arată Ilie. Profetul era arhicunoscut însă regele nu îl voia în viaţa lui, nu îl interesa Dumnezeul lui Ilie.

2 Regi 1 citesc despre un capitol trist de istoria lui Israel. Un rege care nu vrea să recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeul Cel Viu al lui Israel, care face exact ce spune Dumnezeu să nu se facă.

La noi în ţară ghicirea, horoscopul şi astrologia sunt la mare căutare. Am auzit şi de cei care cheamă morţii. Avem şi "sfinţi" morţi şi vii care fac minuni. Dar avem şi obiecte care fac minuni. Le văd la ştiri. Ne-am obişnuit cu ele. Fac parte din cultura ţării. Sunt normale în viaţa de zi cu zi.

Trăim o combinaţie de creştinism şi păgânism! Amestecăm tradiţiile cu Scriptura. Elementele idolatre şi cele scripturale parcă se contopesc. Ecumenismul îşi cere şi el drepturile. Toleranţa se vrea a fi acceptată la cote maxime. Atâta îţi trebuie să spui ceva! Nu e bine să ai un punct de vedere că devii sectant, spălat pe creier sau la creier, paria societăţii.

Îl văd pe Ilie stând ferm în credinţa lui indiferent de persoana cu care era în contact. Lui nu îi tremura măduva că Ahab şi Izabela erau ca un Pepsi agitat şi voiau să îi ia viaţa. Cei doi au murit aşa cum spusese Ilie. Urmează pe tron Ahazia. Acesta nu are nici o treabă cu Dumnezeul lui Israel dar Dumnezeul lui Israel are o treabă cu el.

Ahazia va muri pentru că a ales să îl caute pe zeul muştelor în loc să îl caute pe Dumnezeul lui Israel.

La cine apelez cînd vine boala peste mine?
Ce făcători de minuni caut?
De ce duh sunt mânaţi aceştia?
Până şi medicamentele se pot face după particularităţile mele, rostindu-se peste ingrediente anumite "rugăciuni, incantaţii". Ştiind asta, îmi mai iau "tratamentul"?
Ce amestec religios trăiesc?
Îl realizez?
Dacă da ... ce fac ca să ies din el?

duminică, 16 aprilie 2017

mormântul e gol!

E dimineață!
Maria Magdalena și cealaltă Marie merg spre mormânt. Mai aveau treabă, totul fusese în grabă! 
Ajung la mormânt gândindu-se și întrebându-se cum vor da ditamai piatra la o parte ca să intre înăuntru. 
Apare un înger ...
E cutremur!
Oh! Alt cutremur? Am mai avut unul zilele trecute!
Maria tu vezi? Piatra e dată la o parte! Cine a făcut asta? 
Sperăm că trupul e încă acolo ...

"2. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea. 3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada. 

4. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.
5. Dar ingerul a luat cuvantul si a zis femeilor: "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta." Matei 28
Cred că le tremura măduva în ele. 
Cred că au plecat și abia pe drum au realizat ceea ce le spusese îngerul. 
Marie tu ai înțeles ce a spus îngerul? 
Maria, El a înviat?
A înviat! Așa a spus îngerul! El e înaintea noastră!
Maria ! El e viu!
Oi vei! E viu!
E viu Marie! Așa cum a spus!
E viu! Așa cum scrie în Scripturi!
E viu așa cum au spus proorocii că va fi!

El, Cel venit de Sus, Dumnezeul Cel Viu al lui Israel e viu! Creatorul a toate, Cuvântul, Lumina, Adevărul, Viața a înviat! 
Prin sângele Lui am viața!
Prin sângele Lui am iertare!
Prin sângele Lui am primit eliberarea!
Prin sângele Lui sunt înfiată!

Îl aștept să revină!
Va veni să mă ia ACASĂ!
Va reveni să Îi ia pe ai Săi ACASĂ!
Așa a promis!

E viu!
Mormântul e gol!

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită!

Am citit 1 Regi 21 și am regăsit un rege ce își dorea mai mult decât avea, un rege căruia nu-i păsa de legea moștenirilor în Israel, care se vânduse să facă ce este rău. 

Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri. 

Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău. 

Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat. 

Așa îl găsește Izabela!

"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
5. Nevasta sa, Izabela, a venit la el si i-a zis: "Pentru ce iti este trista inima si nu mananci?"
6. El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel si i-am zis: "Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8. Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui. 9. Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului 10. si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: "Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."

"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât. 

Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
19. Sa-i spui: "Asa vorbeste Domnul: "Nu esti tu un ucigas si un hot?" Si sa-i mai spui: "Asa vorbeste Domnul: "Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20. Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului.
21. Iata ce zice Domnul: "Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel, 22. si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23. Domnul a vorbit si despre Izabela si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului. 24. Cine va muri in cetate din casa lui Ahab va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
Domnul L-a văzut pe Ahab supărat, a auzit discuția din apartamentul regal, a văzut cuvintele scrise de Izabela și semnate cu sigiliul lui Ahab, a văzut și auzit cuvintele rostite de cei care ar fi trebuit să facă dreptate în cetate, i-a văzut pe martorii mincinoși, a fost la mascarada de proces, a văzut pietrele zburând spre Nabot, l-a văzut murind. A fost acolo și a spus: DESTUL!
Apare din nou Ilie pe scenă. Ahab îl vede și o fărâmă de conștiință îl face să realizeze că din cauza faptei lui era acolo profetul. Nu a avut de ales și a trebuit să asculte ce avea Domnul de spus. Mai văd că fărâma de conștiință a lucrat mai mult decât aparent deși despre nimeni nu s-au mai scris asemenea cuvinte:
"25. N-a fost nimeni care sa se fi vandut, pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, il atata la aceasta. 26. El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel."
Cuvintele lui Ilie nu rămân fără ecou în inima și mintea lui Ahab.
"27. Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup si a postit: se culca cu sacul acesta si mergea incet."
Ceeeee? Eu m-aș fi așteptat să fie pedepsit, să moară, să .... Dar Domnul ce zice?
"28. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 29. "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!"
Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită! Nu contează dacă eu cred asta sau nu, că îmi place sau nu, că accept asta sau nu. 
Sunt o Izabela acasă, la locul meu de muncă, în societate?
La ce îndemn prin sfaturile și ideile mele?
Manipulez legal pentru a face fapte imorale, ucigând cu vorba și fapta?

vineri, 14 aprilie 2017

întrebări și răspunsuri

Citesc 1 Regi 19 și văd ca Iacov are mare dreptate când spune că Ilie a fost un om ca și mine, supus acelorași slăbiciuni ca și noi (Iacov 5:17). 

În Israel, era rege Ahab. Acesta se căsătorise cu o femeie care parcă în loc de sânge avea idolatrie. Numele ei era Izabela. Căsătoria asta nu era una soț-soție ci mai mult mamă-fiu. Așa își trata Izabela soțul iar lui ... îi convenea situația, 

După ce Ilie ucide cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, Ahab ajunge acasă și, ca un copil bine educat și ascultător, povestește Izabelei tot ce s-a întâmplat. Ea era lidera celor 850 de bărbați uciși. Vestea adusă de Ahab o disperă și face o afirmație despre care se asigură că va ajunge la urechile lui Ilie.
"Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei."

Am citit că Ilie a fost la Cherit, apoi în Sarepta, după asta a venit și a stat în fața lui Ahab, a adus jertfă, s-a rugat și Dumnezeu i-a răspuns, a ucis toți preoții lui Baal și ai Astarteei. Aș putea spune că era invincibil. Mi-aș putea spune că vestea Izabelei îl face să zâmbească și să își spună: dar cine se crede Izabela? Ea este o păgână!

Trei ani și jumătate, Ilie trăise la limita subzistenței, a fost în tabera Lui Dumnezeu de instruire, modelare, șlefuire, maturizare. A apărut în mulțime, a stat pe poziție în fața lui Ahab, a poporului, a cerut Domnului să arate poporului cine este Dumnezeu și El a ascultat, a așteptat să plouă și ploaia a venit!

Dar Ilie are și el limitele lui. Era obosit, flămând și ... era om!

Succesul operațiunii în care fusese trimis a adus depresia. Aceasta e în tandem cu oboseala și foamea. 

Vestea Izabelei îl face pe Ilie să își ia tălpășița și să plece la Beer Sheba, își lasă slujitorul acolo și vrea să plece singur, departe, cât mai departe ... și să fie singur. Și-a făcut și un soi de scuză - plângere - scrisoare de adio. 

Ajunge la granița de sud a Israelului si mai merge cale de o zi în pustiu. Acolo ... era singur. Găsește un ienupăr și se așează la umbra acestuia și vrea să moară. Atât își mai dorea. Victoria ce avusese loc cu câteva zile în urmă se ștersese din mintea lui. Amenințarea Izabelei însă îi făcea inima să tresară la fiecare zgomot și foșnet. 

Obosit, flămând, însetat, debusolat, în depresie deja ... adoarme. 

Văd că Domnul îl lasă să se odihnească. Îl trezește, îi dă să mănânce, să bea și îl lasă apoi să doarmă. Somnul și odihna relaxează mușchii și ajută mintea să mai gândească.  Îl trezește din nou și îi dă mâncare și apă și îi spune că are de făcut o călătorie lungă de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Are loc călătoria și Ilie ajunge după 40 de zile și 40 de nopți la Horeb. Se ascunde într-o stâncă, în întuneric și liniște. Domnul Îl lasă să se odihnească și îi apoi Îl întreabă: "Ce faci tu aici, Ilie?". 
Iar Ilie îi spune:
"Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!"

Domnul nu Îl ia la zor, nu Îl ceartă, mustră, pedepsește pentru atitudinea asta, pentru starea jalnică în care se găsea. Îi cere să iasă din peșteră. Acolo, Domnul i se arată. E la fel ca la Moise. Și mi se pare atât de gentil, gingaș, delicat și frumos modul în care Dumnezeu îl tratează pe Ilie aici. Cu atâta delicatețe Î se arată! Domnul nu era nici în vântul tare și puternic, nici în cutremur, nici în foc ci într-un susur blând. 

Din susurul blând, Domnul rostește aceeași întrebare și primește același răspuns. 

În același susur blând, Domnul Îi spune lui Ilie că mai este în planul Său, că mai are de lucru, că Îi va da un slujitor și un prieten care să îi fie alături.  Și Îl surprinde pe Ilie cu o veste:
"Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat."
Mai sunt în Israel încă șapte mii de bărbați care nu oscilează închinându-se când Lui Dumnezeu, când lui Baal, nu au pupat nici o statuie cu chip de zeu, nu se compromit în credința lor. Mai sunt încă șapte mii!

Ilie merge și își aruncă mantaua peste Elisei. Acesta aduce o jertfă, îl urmează și îi slujește lui Ilie. 

La cine mă uit când vine necazul, depresia, durerea, deznădejdea?
La cine mă uit când ajung la mine știri ce îmi amenință viața?
Caut văgăuni întunecoase?
Mi-am făcut discursul și îl cred cu mare credință?
Aștept susurul blând?

joi, 13 aprilie 2017

El nu își uită promisiunile

Îmi place să studiez viața personajelor însă uneori uit că și acestea erau oameni ca mine. "Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. 17. Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. 18. Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul." Iacov 5:16b-18

Ilie era un om ca mine, cu dezamăgiri, cu necazuri, cu tristeți, dureri, furii. El a ales să Îl creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt, să Îl lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și alegerea lui l-a făcut să intre în galeria uriașilor credinței. El nu a râvnit acest post, nu a călcat peste cadavre ca să ajungă acolo.

Recitesc textul din 1 Regi 17 și 18. Văd că Ilie ascultă. Chiar dacă pare nebunesc, chiar dacă risca să își piardă capul, chiar dacă Izabela abia aștepta să îl decapiteze, chiar dacă ura lui Ahab era îndreptată spre el iar toată poliția, securitatea și spionii din Israel erau pe urmele lui Ilie, acesta alege să asculte de ceea ce spune Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.

"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."
2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3. "Pleaca de aici, 
indreapta-te spre rasarit 
si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."
5. El a plecat 
si a facut dupa cuvantul Domnului. 
S-a dus 
si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
....
9. "Scoala-te, 
du-te la Sarepta, care tine de Sidon, 
si ramai acolo. ...."
10. Ilie s-a sculat 
si s-a dus la Sarepta. 
....
 "Du-te 
si infatiseaza-te inaintea lui Ahab, 
ca sa dau ploaie pe fata pamantului."
2. Si Ilie s-a dus sa se infatiseze inaintea lui Ahab. 
...
Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului 
si, plecandu-se la pamant, 
s-a asezat cu fata intre genunchi 
43. si a zis slujitorului sau: "Suite-te si uita-te inspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat si a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de sapte ori: "Du-te iarasi." 44. A saptea oara, slujitorul a zis: "Iata ca se ridica un mic nor din mare, ca o palma de om." Ilie a zis: "Suie-te si spune lui Ahab: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."
45. Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car si a plecat la Izreel. 46. Si mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 1 Regi 17-18
Ploaia va veni peste Israel dacă Ilie se va duce înaintea lui Ahab. Și Ilie ascultă! Domnul Îi vorbește și Ilie ascultă, așteaptă, se duce, face ce i se spune, așteaptă, mănâncă sandwich-iurile de la corbi și turte de la văduvă, bea apă din pârâu, se roagă, așteaptă, crede, se încrede, așteaptă.
A avut loc măcelul celor 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei. Jertfa a fost mistuită, poporul L-a ales pe Dumnezeul Cel Viu al lui Israel ca Dumnezeul lor. Dar promisiunea făcută de Domnul lui Ilie încă nu s-a împlinit. Trebuia să vină ploaia.
Ilie nu se apucă să se dea măreț în fața poporului, să dea autografe, să le povestească de corbi, de văduvă, de ceea ce a învățaț el în cei trei ani și șase luni.
S-a urcat din nou pe Carmel. S-a dus deoparte!
S-a plecat la pământ. S-a așezat cu fața între genunchi. S-a smerit!
A poruncit slujitorului său să se uite spre mare. A fost specific!
A repetat porunca.
A repetat porunca. 
De șapte ori îl trimite pe slujitor să se uite spre mare. A persistat în cerința lui!
A așteptat împlinirea promisiunii!
Și?
Slujitorul îi spune că vede un nor micuț. Și în câteva clipe cerul s-a înnegrit, a venit vântul și ploaia. 
Oare ce gânduri hălăduiau în capul lui Ahab în timp ce vedea norii negri venind cu viteză, simțea vântul biciuindu-i trupul și picături căzând cu putere peste pământul saturat de seceta?
Ilie nu rămâne pe Carmel ci "mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 
Abia aștept să ajung pe Carmel și în valea Izreel, să îmi imaginez scena asta, să o pot așeza în cadrul ei și să văd fața perplexă a lui Ahab surprins de faptul că deși carul lui alerga la viteză maximă, este întrecut de Ilie care aleargă mult mai iute în fața carului său. Chiar dacă carul lui mai dă rateuri prin noroi, Ilie parcă nici nu calcă în gropi iar noroiul nu se prinde de picioarele lui. 
Dumnezeu este credincios și își ține promisiunile. Eu tind să cred că a uitat de mine, că doar mi s-a părut, că poate nu e chiar așa cum am crezut atunci, că .... Dar El nu uită. În timpul acesta mă schimbă, transformă, cizelează, modelează și sub nici o formă, nici o miliardime de secundă nu mă lasă de sub privirea Sa. Sunt încrustată în palmele Sale, sunt a Lui. 
Acum cinci ani, am scris un articol despre un concediu de vis. M-am rugat, am cerut, am bocit, m-am strofocat și nu s-a întâmplat nimic. Am renunțat la vis. Mi-am spus că ... poate m-am înșelat, poate mi s-a părut. Dar, Domnul a ascultat rugăciunile mele și împlinirea a venit când eu abandonasem. Voi pleca să văd cu ochii mei Carmelul, Valea Izreel și alte locuri pe care au umblat eroii Scripturii.
Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel e credincios. E același ca pe vremea lui Ilie. Iar Ilie a fost un om ca mine. El își împlinește promisiunile ... chiar dacă eu abandonez visul și uit promisiunea.