vineri, 24 martie 2017

Iov a devenit sarcastic și caustic!

Bildad e exasperat de Iov, de încăpățânarea cu care acesta persistă în a spune că e nevinovat. Recurge la teologie pentru susținerea ultimului discurs. Găsesc asta în capitolul 25. Îl prezintă pe Dumnezeu dar finalul îi este adresat lui Iov și e cel mai dur dintre toate discursurile pe care le aude Iov de la ei. Din cele șase versete văd că Bildad are o teologie bună și vrea să încheie ce are de spus umilindu-l în față pe Iov, numindu-l vierme.  

Destul e destul! A putut vedea că Bildad vorbește teologic, era chiar unul foarte competent. Numai că vorbea teoretic. Nu Îl cunoștea pe Dumnezeul despre care vorbea. Iov vede asta clar, îi ajunseseră până la limită discursurile lor și mai cu seamă acesta așa că îi răspunde scurt în capitolul 26.

Iov a devenit sarcastic și caustic. 

Îmi reamintesc că Iov pierduse toată averea și să nu uit ... era foarte mare, cei zece copii au murit toți în aceeași zi și cireașa de pe tort era faptul că a contactat o boală ciudată iar viermii nu au întârziat să apară în bubele purulente. Stătea pe cenușă și se scărpina cu cioburi. 

Bildad era tot bogat, copiii îi erau bine mersi acasă, averile îi sporeau, renumele îi creștea. E normal să se apuce să țină discursuri teologice și să înjosească pe Iov. Avea toate atuurile! 

Realizez din ce în ce mai mult că toate istoriile zeilor antici pe care le-am citit, învățat, asimilat și acumulat, le-am proiectat că am vrut sau nu asupra Lui Dumnezeu. Zeii se supărau și oamenii sufereau. Zeii erau fericiți și oamenilor le mergea bine. Care e credința prietenilor lui Iov? În loc de zei spuneau Dumnezeu și era la fel. 

Care e teologia mea? 
Cum e Dumnezeul în care mă încred? 
Cine e El?
Am o relație cu El?
Îl cunosc?
Dumnezeul în care eu mă încred e cumva ca și zeii antici?

Nu cumva mă aștept să Îl manipulez pe Dumnezeu cu ritualurile, teologia și ideile mele?
Tehnologia computerizată mă ajută să aflu informații despre lume și viață, despre imensitatea spațiului cosmic, despre planete, stele și galaxii, despre complexitatea omului, despre ce gândesc unii și alții. Triez informația pe care o aud, văd și citesc? Ce spune Biblia despre informația ce o asimilez? Se confirmă cercetările? E conformă cu Scriptura?

Cred că știu totul despre Dumnezeu? Pavel, Isaia și Iov mă ajută să-mi clarific acest lucru.
"33. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! 
Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui!
34. Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35. Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?" 36. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin." Romani 11:33-36

"8. "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. 
9. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre." Isaia 55:8-9

"5. Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitorii lor; 6. inaintea Lui Locuinta mortilor este goala, adancul n-are acoperis. 7. El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic. 8. Leaga apele in norii Sai, si norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopera fata scaunului Sau de domnie si Isi intinde norul peste el. 10. A tras o bolta pe fata apelor, ca hotar intre lumina si intuneric. 11. Stalpii cerului se clatina si se inspaimanta la amenintarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbura marea, prin priceperea Lui ii sfarama furia. 13. Suflarea Lui insenineaza cerul, mana Lui strapunge sarpele fugar.
14. Si acestea sunt doar marginile cailor Sale, si numai adierea lor usoara ajunge pana la noi! Dar tunetul lucrarilor Lui puternice cine-l va auzi?"" Iov 26:8-14

Dacă cumva credeam că știu totul despre Dumnezeu, Iov mă informeaza că ceea ce văd sunt "doar marginile căilor Sale și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi."

 "Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?"

joi, 23 martie 2017

când viața bate filmul

 Am spus și mă repet: îl admir pe Iov! El nu se înfurie, nu trântește ciobul în fața celui ce îl acuză, nu cheamă slujitorii să îi dea afară musafirii. El tace și ascultă! Răspunde învinuirilor cu calm și înțelepciune.

Elifaz, în Iov 22, își reînnoiește învinovățirile cu aceeași pasiune dar ... inventează păcate pe care le pune în cârca lui Iov! Și nu pune unul sau două. Nu! El are o imaginație debordantă!

Și Iov îl lasă să vorbească, tace, se uită la el cum vorbește, nu scoate nici un sunet ... Bănuiesc că Bildad și Țofar jubilează auzind cum apar păcatele  din gura lui Elifaz. Și Iov tace!

Tace pentru că e îngâmfat, mândru, păcătos și stăruie în starea lui! Asta e ceea ce cred cei ce se cred prietenii lui.

Iov ia cuvântul și nu îi dă nici o explicație lui Elifaz. Nu-și răcește gura pentru el. Discursul lui e adresat Lui Dumnezeu ... și are un discurs genial în capitolele 23 și 24.

Dumnezeu e în control. El îngăduie dureri, necazuri, probleme, grozăvii în viața mea. Nu îmi dă nici o explicație ... deși o cer insistent. Nu voi primi nici una. El știe de ce le îngăduie și face asta spre binele meu. Problema e că .... gândurile mele nu sunt gândurile Lui.

Nu înțeleg de ce trebuie să trec prin ce trec dar mă încred în El.
Tânjesc după explicații și mă încred în El.
Mă refugiez în El când cerul tace și imaginația prietenilor mei este în clocot.
Îl las pe El să fie în control,

Mi-am luat aplicații practice din aceste trei capitolele.
Să nu las imaginația să inventeze păcate pentru cei de lângă mine.
Să nu cred că știu tot!
Să îmi țin gura și să nu judec ceea ce nu știu și nu înțeleg.
Nu sunt în papucii altuia așa că nu trebuie să fiu aspru judecător. Habar nu am de nevoile persoanei care trece prin anumite dureri, necazuri sau căderi. Eu trebuie să îi fiu alături, să sprijin acea persoană, să o ajut să se ridice și să meargă mai departe. Nu trebuie să îi sporesc durerea!

Când sunt acuzată, să tac, să ascult și să vorbesc cu Domnul. Nu e neapărată nevoie să răspund acuzațiilor. Chiar dacă mi se vor inventa alte păcate, chiar dacă voi fi acuzată de mândrie debordantă!

Cât din Dumnezeu se vede în mine când sufăr?
Cât din Dumnezeu se vede în mine când alții suferă?

miercuri, 22 martie 2017

sunt la fel ca Elifaz, Bildad și Țofar

Țofar vrea să îi demonstreze lui Iov că cel rău nu trăiește mult (Iov 20:4-11), plăcerile celui rău sunt temporare (Iov 20:12-19) și că judecata Lui Dumnezeu vine peste cei răi (Iov 20:20-29). Îl judecă pe Iov crezându-l vinovat de păcat. 

Văd că Iov ascultă cu atenție ce spune Țofar și își pregătește răspunsul pe aceeași schemă, demontându-i fiecare argument: 
- cine spune că cel rău moare în tinerețe? (Iov 21:6-16), 
- unde este dovada că pe cel nelegiuit îl lovește nenorocirea? (Iov 21:17-22)
- cum poți spune că moartea vine peste cel rău? (Iov 21:23-26).

Își începe discursul excepțional:
"1. Iov a luat cuvantul si a zis:
2. "Ascultati, ascultati cuvintele mele, 
dati-mi macar aceasta mangaiere.
3. Lasati-ma sa vorbesc, va rog; 
si, dupa ce voi vorbi, veti putea sa va bateti joc.
....
5. Priviti-ma, mirati-va si puneti mana la gura." Iov 21:1-5

Învăț de la Iov:
- să ascult acuzațiile și să nu uit să le ascult în lumina caracterului celui ce mă învinuiește;
- să răspund cu adevărul faptic, fără să adaug sau să omit ceva. Numai adevărul.
- să folosesc în argumentația mea exemple reale și să nu exagerez nimic. Să nu uit să mă încred în Dumnezeu chiar și când acuzațiile curg gârlă. 
- să nu mă las descurajată, distrusă, dezorientată, debusolată de acuzațiile care mi se aduc. Să rămân fermă!

Îmi este ușor să îi critic pe prietenii lui Iov. Cuvintele acuzatoare vin de la sine. Dar ... mi-i jenă să recunosc că și eu am gafat în stil mare. Am dezamăgit. Am acuzat pe nedrept, am judecat prin prisma tradițiilor, a istoriei, a ceea ce știu biologic. Nu am arătat compasiune și parcă am uitat să analizez că nu stau în papucii celui pe care îl judec atât de minuțios. 

Îl las pe cel acuzat să vorbească sau turui întruna?
Ascult ce spune?
Ascult sau aud?
Îi dau șansa să se apere?
Îmi bat joc de ceea ce spune? Pot face asta subtil sau fățis ...
Îl privesc în ochi? Am curajul și îndrăzneala?
La compasiunea și mila să pătrundă dincolo de cuvinte și atitudini?
Mai tac?

De ce mă cred mai bună cei trei?

marți, 21 martie 2017

Elifaz, Bildad și Țofar au o teologie greșită!

"Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie.
12. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor. 13. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea." Iov 2:11-13

Așa a început! 
S-au sfatuit 
si au plecat de acasa 
sa se duca 
sa-i planga de mila 
si sa-l mangaie.

Am ajuns la Iov 18 și Bildad e acum ofensat că Iov nu își recunoaște păcatul. El chiar crede că Iov are un păcat ascuns nemărturisit. 

Teologia celor trei este ca dacă crezi în Dumnezeu totul îți merge bine, că afacerile îți prosperă, familie îți e binecuvântată, nimic rău nu te atinge, boala fuge de tine mâncând pământul, iar banii vin de pe oriunde la tine în buzunar sau cont. Numai ca asta nu e o teologie biblică.

Dumnezeu îngăduie boala, necazul, durerea, depresia. De ce? Răspuns la întrebarea asta primesc doar de la El. Dar știu că mă iubește atât de mult încât a dat pe Singurul Său Fiu ca să moară pentru mine, ca să fiu iertată și să fiu o veșnicie cu El, a Lui! Sunt fiica Lui!

Toate acuzele acestea aduse de cei trei încep să îl scoată din pepeni pe Iov. Îl enervează perseverența lor de a-l face să mărturisească ce nu a făcut, ce nu a păcătuit. 
"2. "Pana cand imi veti intrista sufletul 
si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre?
3. Iata ca de zece ori m-ati batjocorit; 
nu va este rusine sa va purtati asa?
4. Daca am pacatuit cu adevarat, numai eu sunt raspunzator de aceasta." Iov 19: 2-4

Își descrie starea:
"7. Iata, tip de silnicie, si nimeni nu raspunde; cer dreptate, si dreptate nu este!
8. Mi-a taiat orice iesire, si nu pot trece; a raspandit intuneric pe cararile mele.
9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, 10. m-a zdrobit din toate partile, si pier; mi-a smuls nadejdea ca pe un copac.
11. S-a aprins de manie impotriva mea, S-a purtat cu mine ca si cu un vrajmas.
12. Ostile Lui au pornit deodata inainte, si-au croit drum pana la mine si au tabarat in jurul cortului meu.
13. A departat pe fratii mei de la mine, si prietenii mei s-au instrainat de mine.
14. Rudele mele m-au parasit, si cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15. Casnicii mei si slugile mele ma privesc ca pe un strain, in ochii lor sunt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, si nu raspunde; il rog cu gura mea, si degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferita nevestei mele, si duhoarea mea a ajuns nesuferita fiilor mamei mele.
18. Pana si copiii ma dispretuiesc: daca ma scol, ei ma ocarasc.
19. Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea.
20. Oasele mi se tin de piele si de carne; nu mi-a mai ramas decat pielea de pe dinti.
21. Fie-va mila, fie-va mila de mine, prietenii mei! Caci mana lui Dumnezeu m-a lovit.
22. De ce ma urmariti ca Dumnezeu? Si nu va mai saturati de carnea mea?"
Da, am ajuns aici. Arăt atât de rău că nu mă mai recunoaște nimeni. Put atât de greu încât oamenii mă evită. Gura îmi emite un miros atât de urât încât nici soția nu îmi mai stă alături. Frații mei, rudele mele și toți cei ce mă cunoșteau s-au înstrăinat, nu mă vor în compania lor. Nu mai am nimic! Pielea îmi mai ține oasele .... simt că mă dezmembrez! Chiar nu aveți milă?
Iov habar nu avea că ceea ce spunea el în acele momente avea să fie scris și în cuvintele lui vor mulți își vor găsi mângâierea. 
"23. Oh! As vrea ca vorbele mele sa fie scrise, sa fie scrise intr-o carte; 24. as vrea sa fie sapate cu un priboi de fier si cu plumb in stanca pe vecie…"
Dar chiar dacă starea lui e una grea, chiar dacă prietenii lui parcă vor să îl desființeze, chiar dacă totul e împotriva lui, Iov se ancorează și mai mult de Domnul! și are și un avertisment pentru prietenii lui acuzatori!
"25. Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamant.
26. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu.
27. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu.
28. Atunci veti zice: "Pentru ce-l urmaream noi?" Caci dreptatea pricinii mele va fi cunoscuta.
29. Temeti-va de sabie: caci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Si sa stiti ca este o judecata."

luni, 20 martie 2017

dezgustat, nefericit, depresiv, deznadajduit

Îl admir pe Iov pentru răbdare și bun simț. Oh, cât de mult îl admir. El ascultă ce vorbește Elifaz, Bildad și Țofar. Numai că Elifaz întrece limitele și Iov îi răspunde cu aceeași monedă.

Cei trei prieteni despre care scrie cartea Iov nu erau adolescenți care să se mânie repede și care să nu gândească prea mult ce spun. Erau oameni cu părul cărunt, considerați înțelepți, trecuți prin viață. Cred că aveau cel puțin 50 de ani.

Am observat că cei care nu au pierdut pe cineva drag, nu au cum să priceapă ce rămâne în sufletul tău, chiar dacă durerea despărțirii nu mai e așa intensă. Cei care au o stabilitate financiară și poziții în societate iar lucrurile le merg bine ... nu au cum să priceapă că Domnul ți-a înmulțit mâncarea.

Cel mai în vârstă ar trebui să fie și cel mai înțelept. Dar Elifaz nu dă dovadă de înțelepciune, bun simț și compasiune. Efectiv parcă îl ia la box pe Iov. Nu îi pasă de durerea fizică și sufletească a celui despre care crede că îi este prieten.

Chiar așa ... oare cei trei chiar nu se înfiorau când îl vedeau pe Iov cum arăta? După ce le-a trecut șocul, nu mai conta că era umflat și plin de bube, că gemea la fiecare mișcare, că mai vedeau câte un vierme mișcând printr-o bubă? Nu le venea să vomite? De unde atâta înverșunare?

În locul lui Iov, m-aș fi rugat să împartă Domnul bubele în trei ... ca să simtă și ei puțin durerea. Numai că eu nu sunt Iov. Dacă aș fi fost, cartea asta nu ar fi fost cu siguranță în Biblie.

Îl văd pe Iov răspunzând acuzațiilor care îi aduc și mai multă supărare și durere. Cel mai tare îl doare că cerul tace.

Dezgustat de toate, nefericit, depresia l-a cuprins, citesc capitolele 16 și 17 unde văd cum deznădejdea îl înfășoară. 

duminică, 19 martie 2017

Nu vreau să fiu ca Elifaz, Bildad, Țofar și Elihu!

În capitolul 11 din cartea Iov, intră în scenă Țofar din Naama. Are un discurs mai scurt, mai acuzator, ofensator și lipsit de tact decât ceilalți doi prieteni ai lui Iov. Vorbește cumva ... la general și îi spune lui Iov că e nebun, că e cu pluta, cu capul în nori ...

La fiecare capitol, vreau să îmi reamintesc că Iov și-a îngropat recent cei zece copii, că a contactat o boală ciudată, că arăta umflat, avea bube pline de puroi și viermi peste tot, că durerile erau mari, stătea pe cenușă ca să își astâmpere din durere, folosea un ciob ca să se scarpine.

Nu era suficient cât îndura! Vin prietenii lui de suflet, mari teologi, învățați, erudiți, filosofi care rămân muți când îl văd. Numai că li se deschid gurile și încep să turuie care mai de care mai acuzator.

Din cauza păcatului a ajuns în halul acela Iov. Asta era ideea lor principală. Altă explicație nu vedeau, nu puteau concepe că există. Dar dincolo de teorie și teologie, nu aveau nici măcar compasiune pentru omul pe care îl credeau prietenul lor. Cu cât Iov își apăra pricina, cu atât aceștia deveneau mai îndârjiți în ideea lor.

Iov își pierde răbdarea după cuvântarea lui Țofar. Destul e destul! Îmi place cum își apără nevinovăția. Nu înțelege de ce a ajuns în situația în care este. Vrea să între în audiență la Dumnezeu. Doar acolo va găsi alinare!

Îi răspunde puțin lui Țofar și îi cam pune la punct pe cei trei. Termină repede cu ei și își îndreaptă atenția din nou spre Dumnezeu. El e Singurul care Îl ascultă. Iov vede și simte asta acum mai mult ca oricând.

Îmi place cartea Iov și îmi place de Iov.

Încerc să învăț cât mai mult din greșelile prietenilor lui Iov. Vreau să nu devin legalistă, să știu numai să judec, să acuz, să cred că eu sunt atotștiutoare, să îmi dau cu părerea fără să țin cont de starea în care se găsește persoana cu care vorbesc. Să evit să pun gaz pe foc folosind teologia și Scriptura.

Văd că Domnul îngăduie suferințe și pierderi în viața lui Iov. Prietenii lui cred că acesta a păcătuit.

Când aud că cineva s-a îmbolnăvit, că i s-a născut un copil cu un sindrom, că a avut cine știe ce nenorocire, să nu acuz, să presupun, să mă dau eu mare cunoscător, teolog, filosof.

Vreau să Îl las pe domnul să mă modeleze, cizeleze, învețe cum să vorbesc, ce să vorbesc, să am compasiune, înțelepciune și dragoste față de semenii mei!

Nu vreau să fiu ca Elifaz, Bildad, Țofar și Elihu! Am experimentat puțin din ceea ce a trăit Iov, știu cum e și de asta nu vreau să ajung ca prietenii lui Iov.

sâmbătă, 18 martie 2017

e nevoie de un Mijlocitor

M-am uitat puțin să văd unde de unde e Bildad. Am găsit că e de la Petra, Iordania din zilele noastre. 

Omul acesta face o călătorie lungă ca să își viziteze prietenul. Din punctul meu de vedere ... mai bine stătea acasă. Dar așa aflu că era un bun teolog, filosof, istoric și bun cunoscător al tradițiilor. Cam așa arată schița predicii lui:
"Caracterul Lui Dumnezeu - Iov 8:3-7 (Privește în sus, Iov!)
Învățături din trecut - Iov 8:8-10 (Privește în urmă!)
Dovezi din natură - Iov 8:11-19 (Privește în jurul tău)
Observații de încheiere - Iov 8:20-22" - Iov- un om al răbdării eroice, Charles R. Swindoll, pg 89

Bildad începe prin a Îl prezenta lui Iov pe Dumnezeu. El este Sfânt. Ai ajuns așa pentru că ai păcătuit. Cei zece copii ai tăi, proaspăt îngropați, au păcătuit și de asta au murit. Ce credeai? Că alta ar putea fi cauza? Ce-ți rămâne de făcut?
"5. Dar tu, daca alergi la Dumnezeu, daca rogi pe Cel Atotputernic, 6. daca esti curat si fara prihana, atunci negresit, El va veghea asupra ta si va da inapoi fericirea locuintei tale nevinovate.7. Vechea ta propasire va fi mica fata de cea de mai tarziu."

Are argumente istorice:
"8. Intreaba pe cei din neamurile trecute si ia aminte la patania parintilor lor. - 9. Caci noi suntem de ieri si nu stim nimic, zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra. - 10. Ei te vor invata, iti vor vorbi si vor scoate din inima lor aceste cuvinte:"
Istoric excelent, teolog desăvârșit însă dezastruos la încurajare și mângâiere. 

Mi-aș fi dorit să termine însă Bildad are și cunoștințe biologice:
"11. "Creste papura fara balta? Creste trestia fara umezeala? 12. Fiind inca verde si fara sa se taie, ea se usuca mai repede decat toate ierburile.
13. Asa se intampla tuturor celor ce uita pe Dumnezeu, si nadejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Increderea lui este zdrobita, si sprijinul lui este o panza de paianjen. 15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu tine. 16. Cum da soarele, inverzeste, isi intinde ramurile peste gradina sa, 17. isi impleteste radacinile printre pietre, patrunde pana in ziduri. 18. Dar daca-l smulgi din locul in care sta, locul acesta se leapada de el si zice: "Nu stiu sa te fi cunoscut vreodata!"
19. Iata, asa sunt desfatarile pe care i le aduc caile vietii lui; apoi din acelasi pamant rasar altii dupa el."

Aduce argumente teologice, istorice și biologice pentru a-l convinge pe Iov că a ajuns așa, în starea în care era, pentru că a păcătuit. Iar Iov ascultă, tace și așteaptă cu răbdare ca Bildad să își termine predica. Aceasta se încheie cu o concluzie dură: pentru că ai păcătuit Dumnezeu te-a dezrădăcinat. De asta ești aici, așa bolnav, sărac și vai de steaua ta. 

Dacă eram în locul lui Iov ... cartea asta avea alte discursuri și alt curs.

Iov îi răspunde lui Bildad (Iov 9) însă preferă să vorbească cu Dumnezeu despre problema lui (Iov 10). Știe cât de măreț este Dumnezeu, știe că El este Sfânt, Sfânt, Sfânt, că nu este ca El. Problema lui Iov e că are nevoie de cineva care să îi prezinte problema înaintea Lui Dumnezeu. Are nevoie de un mijlocitor. Iov își vede limitările și e conștient că nu își poate prezenta cauza cum trebuie. 

Sunt favorizată pentru că trăiesc în alte vremuri și timpuri, pentru că am un Mijlocitor. 
"3. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, 4. care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.
5. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, 6. care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita."
Iov realizează că singurul cu care poate vorbi deschis, căruia să i se plângă este Dumnezeu. Chiar dacă cerul tace și pare ferecat, Iov știe că este ascultat.  Iov 10:1-2 și Iov 10:18-1
"1. M-am dezgustat de viata! Voi da drum slobod plangerii mele, voi vorbi in amaraciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: "Nu ma osandi! Arata-mi pentru ce Te certi cu mine!"
"18. Pentru ce m-ai scos din pantecele mamei mele? O, de as fi murit, si ochiul sa nu ma fi vazut! 19. As fi ca si cum n-as fi fost, si din pantecele mamei mele as fi trecut in mormant! 20. Nu sunt zilele mele destul de putine? Sa ma lase dar, sa plece de la mine, si sa rasuflu putin."
De la Bildad învăț să las lecțiile de filosofie, istorie și biologie deoparte când sunt cu oameni în suferință. Și mai învăț că fiecare dintre noi avem nevoie de un Mijlocitor care să ne prezinte cauza. Singurul Mijlocitor este Isus Christos.