sâmbătă, 31 martie 2012

curiozitate contestata

In ultima vreme tot am vazut reactii ale oamenilor care aud si vad intrebarile mele. Unii sunt distrati, unii se amuza, unii se enerveaza iar unii se infurie. Mi-am analizat intrebarile, scopul pentru care le rostesc si le adresez sau mi le pun mie. Vreau sa aflu un raspuns, vreau sa stiu dincolo de suprafata, ma intereseaza ce intreb, ma afecteaza ca nu stiu si vreau sa aflu un raspuns sau mai multe.

Ieri am primit o meditatie scrisa de un rabin despre un copil ce intreaba si unul ce nu intreaba. Cel ce intreaba e catalogat rebel iar cel ce nu intreaba nimic "copil, om bun". Pana la final ... situatia se schimba.

"The rebellious child who questions everything sits in a place beyond the one who has nothing to ask.

If the rebellious child questions, it is because it touches him, it says something to him. Perhaps it even bothers him.

But a perfectly capable human being who has no questions about Torah and God - he is stuck in his place.

Perhaps he is a good religious Jew who does good deeds and never sins. 

But there is no sense of the spirit, of the meaning of life, of transcendence.

He is stuck in Egypt and knows of nothing higher.

—at the second Seder, 1965" Rabbi M. M. Schneerson

"Copilul rebel care pune la îndoială totul stă într-un loc mai bun decat copilul care nu are nimic de intrebat. 

Daca copilul rebel pune intrebari inseamna că îl ating, ii spun lui ceva. Sau poate chiar îl deranjează.

Dar o fiinţă umană, perfect capabila, care nu are întrebări despre Biblie şi Dumnezeu este „blocat” în locul lui. 

Poate că el este un bun (crestin) evreu religios, care poate sa faca fapte bune şi care nu pacatuieste ... „prea mult”. 

Dar in el nu există nici un sens al spiritului, vieţii, transcendenţei.

El este blocat în Egipt şi nu ştie de nimic superior."

Am iesit din Egypt, din robie si merg spre Tara Sfanta. Am intrebari la tot pasul ....
Fotografie realizata de Iosif Adamache.

vineri, 30 martie 2012

misiune imposibila?

"9 El a zis: – Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:
„Să ascultaţi întruna, dar să nu înţelegeţi şi să priviţi mereu, dar să nu pricepeţi!“
10 Împietreşte inima celor din acest popor!
Fă ca urechile lor să audă greu şi închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecaţi!" Isaia 6:9-11

Mesajul e pentru Isaia, predicatorul casei regale, profetul oficial. Profet care abia acum s-a intalnit cu Domnul fata in fata, cel care a auzit serafimii, L-a vazut pe Domnul stand pe tron, a vazut slava Lui umpland templul, a vazut serafimii zburand, a vazut sfintenia Lui Dumnezeu, si-a recunoscut starea, a avut parte de curatire si cand a auzit vocea Domnului intreband "Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?" Isaia nu a dat-o cotita, nu a negociat, nu a vrut sa auda prima data mesajul ce-l va avea de spus si a spus repede: "Sunt aici! Trimite-mă!".

Si aude mesajul care ... pe mine una m-ar face sa zic: "Nu le-am putea trimite mai bine o scrisoare? Sau ... poate un e-mail. Stii, nu suna asa de dramatic, drastic, terifiant ...". La prima vedere pare ca Domnul vrea sa ii distruga, cumva pare ca i-a ajuns rabdarea la limita cu poporul Sau si ... no, nu vor sa auda? Sa fie sanatosi! Nu vor sa vada minunile Lui? Sa fie sanatosi! O sa ii lase in plata lor!

Numai ca nu e chiar asa. Isaia e trimis sa duca un mesaj unui popor care aude si nu intelege ce i se spune. Sau cum ar zice americanii: nu face sens. Tot ce le spune el pare sf-istic. Aveau afacerile lor, petrecerile pline de bautura, muzica si destrabalare ... ca si acum in vremea noastra. Traiau in petrecere in fiecare zi si nopate. De fapt, in special nobilimea si lumea buna avea o viata de petrecere si destrabalare. 
Ce sa auda ei de la Isaia? 
Ce sa inteleaga? 
Cand ei era ca un burete imbibat cu bautura ce le mai intra lor in cap? 
Cand pasiunea ii transformase in oameni ce traiau pe baza de instincte, oameni care trebuie sa isi satisfaca placerile, ce sa le ceri lor?
Cand Dumnezeu avea o poveste cu parintii, rastramosii lor ... ce treaba aveau ei cu El?
Si apoi ... din cauza necredintei nu intelegeau nimic.

Cand nu crezi in Dumnezeu, degeaba iti vorbeste cineva despre El, degeaba iti spune despre dragostea Lui, despre minunile Lui ... poate le vezi si le numesti miracole sau pure intamplari insa tu esti setat sa nu crezi. Si cand iti mai pomeneste despre El iti creste adrenalina cu viteza luminii.

Cand nu vrei sa Il cunosti, inima ti se face ca o stana de piatra si nimic din ce auzi despre El nu se lipeste de tine. 

Moise primeste un mesaj asemanator cu cel al lui Isaia. Diferenta dintre ei doi e ca Moise avea sa aiba de a face numai cu Faraon si de aici sa se vada maretia, slava, puterea Lui Dumnezeu iar Isaia avea sa aiba de a face cu un intreg de faraoni. 

Nu vreau sa arunc prea multe pietre in ei ca nici eu nu-s mai breaza. 
De cate ori nu am citit anumite pasaje si mi s-a ridicat adrenalina? 
De cate ori am citit si m-am uitat la pasaj neintelegand nimic? 
De cate ori nu am auzit predici foarte bune, predici in care se spunea adevarul clar si raspicat iar eu urmaream mustele si nu intelegeam nimic?
De cate ori nu vad minunile Domnului si inima mi-i de cremene si judec logic, fizic, psihic si destram minunea?

Isaia du-te si spune-le adevarul!
Si ... te vor auzi insa nu vor intelege nimic.
Te vor vedea insa nu vor pricepe nimic din ce vor vedea. 
Nu vor putea face conexiuni intre ce aud si vad ca se intampla.
Inima li se va incapatana sa nu creada.
Dar, spune-le adevarul Isaia in ciuda a tot, toti si toate.
Spune adevarul Isaia.

Daca ma duc in Noul Testament vad cum starea lor revine si se inrautateste pe timpul Lui Isus. La fel le spune si El. Mai mult de atat, Isus era, este si va fi Adevarul intrupat. Dar, cine sa Il auda? Cine sa Il vada? Cine sa Il inteleaga?

Am vreun mesaj de dus lumii?
Aud vreun mesaj?
Care e acela?
Ce face inima mea?
Ce aud cu urechile, vad cu ochii si simt cu inima?
Ce zice Domnul?

Isaia a fost trimis intr-o misiune imposibila?

joi, 29 martie 2012

Intregul soare joaca-n stropi de roua

Întregul soare joacă-n stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune ce e veşnic nouă
Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti.

Mi-e gata inima să cânte Ţie,
Al lumilor Poet slăvit!
Poema Ta este o armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.

Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.
Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.

Fulgerător, lumina se abate
Din cer în cer, găsindu-şi calea sa
Dar planul vecilor de-a drept străbate
Un duh mânat de însăşi Raza Ta.

Se mişcă tot cum nu se poate spune.
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;
Dar lângă Tine îmi găsesc o lume
Ce-mi satisface noul simţ ceresc.

Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.

Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire
Şi-ai ispăşit călcările de veci.
M-a biruit Isuse-a Ta iubire!
Acuma poţi cu orice să mă legi.

Legată inima de-aşa iubire!
În faţa Ta mă simt prea mic,
Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ţi Fire;
Că Tu eşti totul, eu nimic.

În veacurile cele viitoare
Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,
În jurul Tău, nemărginite Soare,
Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.
Fotografia e realizata de Iosif Adamache si mi-a dat permisiunea sa o folosesc.
044 Intregul soare

miercuri, 28 martie 2012

se cauta un voluntar ...

"8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
– Sunt aici! Trimite-mă! am zis eu." Isaia 6:8

"26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ Geneza 1:26
"7 Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.“ Geneza 11:7

Isaia nu numai ca vede tronul, serafimii, aude ce spun serafimii, il vede pe unul din ei vorbind cu el insa ... aude vocea Stapanului, Domnului. O aude dupa ce realizeaza starea in care este, vrea sa fie curatat, este curatat cu carbunele de pe altar. Socanta afirmatie aude din partea Domnului. Adica cerul cauta oameni care sa duca mesajul cerului? Si ... din nou vad Trinitatea. Inca de la creatie o pot vedea, e acolo pentru a crea omul avand aceeasi asemanare fizica cu a Domnului ... aici e nevoie de cineva care sa duca mesajul Lui catre oameni.

Nu era mai usor pentru Dumnezeu sa ne faca roboti? Scapa de batai de cap, faceam ce eram programati sa facem. Adio inchisori. Adio prostii. Adio batai de cap. Adio drame pe lumea asta ... Insa nu a facut asa ci ne-a lasat libertatea sa Il alegem.

Prima afirmatie pe care o aude Isaia din partea Domnului e socanta. Adica Dumnezeu cauta pe cineva care sa trimita un mesaj? Dar nu are serafimii acolo? Nu are ostile ceresti care cat ai clipi II duc mesajul la indeplinire? Stand stramb si gandind drept ... eu cum as reactiona daca as vedea un serafim? Ce mi-as zice? Iluzie optica, necuratul, OZN, imi joaca mintea feste, am avut moarte clinica .... si cine stie ce idei crete imi mai trec prin cap. 

Dar daca vine un om care imi povesteste despre Domnul e altceva. E om ca mine, are cicatrici, are boli, probleme insa are un foc ce il mistuie si nu e un foc normal, un foc la ordinea zilei, nu e o pasiune pentru cine stie ce. Il vezi, il observi, ii analizezi faptele, gesturile, cuvintele, declaratiile si poti vedea cum se schimba pe zi ce trece ... cumva astepti sa cada si sa iti razi in barba. Insa nu se intampla asa. Cade si apoi se ridica si merge mai departe. Dar cum? De unde putere? Ce se intampla? De ce isi iroseste omul asta energia vorbind despre Dumnezeu? De ce nu face asta ca sa castige bani? Se pare ca chiar are carisma si ar face bani de numa. Insa lui nu ii pasa de bani ... II poarta Domnul de grija pentru nevoile lui. 

Isaia e profetul Domnului insa acum are mesajul direct din partea Domnului. Si imi place ceva nespus de mult la el. Nu se targuieste cu Dumnezeu. Nu spune: Doamne dar sunt prea tanar, prea netrecut prin viata, nu poti gasi pe unul mai in varsta, unul care nu si-a petrecut viata, unul care e mai putin dotat decat mine? Uite vezi? Eu sunt abia la inceputul vietii si abia am inceput sa gust viata, acum vreau sa ma distrez, sa muncesc, sa adun bani, sa imi fac o casa, un viitor... Tu ai grija sa fac toate astea si dupa asta ma duc cu mesajul Tau.

Nu se intampla asa. Isaia spune scurt: "Sunt aici! Trimite-mă!"

Nu spune: "Bine, am sa ma duc!" sau "Sunt aici! O sa ma gandesc la consecinte, implicatii si poate o voi face si pe asta!"

"Sunt aici! Trimite-mă!"

Ce spun eu?
Valeu cata targuiala are loc ... cate de ce-uri, cate argumente, mormaieli, .... devin jenanta facand asta si fac ce imi zice pentru ca asa spune Tata. Il inteleg asa de bine pe Moise cand se targuie pe muntele Sinai.
Mi-i jena de mine cand vad atitudinea lui Isaia.

Prin oameni am auzit despre Domnul. Daca venea un inger nu stiu cat l-as fi crezut. Ingerii insa vin sa ma scape cand viata imi era pusa in pericol
Prin oameni am vazut cum lucreaza Dumnezeu.
Prin oameni am vazut minunile Lui.
Insa nu prin orice fel de oameni ...
Prin cei se lasa arsi ca de un foc mistuitor ... prin cei care parca-s imbibati de dragostea Lui, se aprind ca o torta, lumineaza, radiaza cand vorbesc despre El ... Insa si ei au probleme, sunt oameni, au poveri, dureri, necazuri insa ceva mai maret decat ei e in ei ... si stiu ca in ei e Duhul Domnului caruia ei ii fac loc sa creasca in ei, sa ii schimbe.
Dar eu?
Il las sa creasca in mine?
Ard, ma mistui pentru Domnul? Daca nu ... pentru ce ard? Ce dor ma poarta? Ce visuri "marete" am?

marți, 27 martie 2012

Du-mă Doamne în sfânta-Ţi prezenţă!

"6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7 Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele. Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“

Daca serafimul este ca un sarpe de foc, inger infocat de ce avea nevoie de cleste? 
De ce nu a apucat carbunele cu clestele?
Apoi ... Isaia zice ca i-a atins gura si serafimul zice ca i-a atins buzele .... Care e distinctia dintre cele doua?
Buzele nu fac parte din gura? Daca i-a atins buzele i-a curatit toata gura?
Ce zice Dex-ul despre aceste doua cuvinte?
BÚZĂ, buze, s. f. l. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
GÚRĂ, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele și deschizătura dintre ele; buze.

Focul a fost luat de pe altar. Altarul este construit pentru a se aduce jerfta pentru pacate, pentru vina ... Focul de pe altar e foc sfant.

Daca recitesc Isaia 6 de la inceput vad ca:
- Isaia se intalneste cu Domnul, Il vede
- vede sfintenia Lui Dumnezeu
- aude strigand serafimii in prezenta Lui si realizeaza ca buzele lui nu-s curate
- realizeaza ca desi era profetul ce vorbea din partea Domnului, el nu este sfant, curat .... nu poate sta in prezenta Celui ce este Sfant, Sfant, Sfant
- este pregatit pentru curatire si isi doreste sa fie curatit, salvat.
- vina ii este curatita, pacatul ii este iertat, ispasit.

Mi-ar placea sa spun ca Isaia ca L-am vazut pe Domnul si am trait ce a trait el insa ... nu pot sa o fac. Si, il invidiez pentru asta. Realizez sfintenia putin cate putin si ... ma inspaimant verificandu-mi starea. Uneori mi-ar placea sa inteleg totul asa deodata. Ca si cum as pune un program in computer, as da Run si gata. Se instaleaza softul si eu pricep la cele mai inate cote de finete totul despre sfintenie. Insa nu e asa ... Intelegerea asta e un proces lung ... in care inteleg putin cate putin si cu cat stiu mai mult cu atat mi se pare ca stiu atat de putin.

Tronul pe care sta Domnul e acelasi.
Altarul e tot acolo.
Focul de pe altar e sfant.
Jertfa e sfanta!
Pe altar s-a dat o jerfta perfecta.
Pe-altar a murit Isus, Mesia, Yeshua ca sa faca curatirea mea de pacate, sa ispaseasca pacatul meu.
Nu pot fi salvata fara sa ma intalnesc cu Dumnezeu.
Nu pot fi salvata fara sa realizez cine este El si cine sunt eu.
Nu pot fi salvata daca nu realizez care imi e starea.
Nu pot fi salvata daca nu vreau sa fiu curatata, nu vreau sa imi faca cineva ispasirea de pacate.
Nu pot fi salvata daca nu las focul mistuitor sa ma curete.
Nu pot fi salvata daca eu nu vreu sa fiu salvata.
Dumnezeu nu ma obliga. 
Nu ma forteaza sa ma curete.
Nu ma trateaza ca pe un robot ce actioneaza dupa cum e setat.

Ieri am fost la doctor sa imi faca o rezectie la doi dinti ce mi-au tot facut probleme in ultimii ani. Daca nu ma duceam sa ma vad cu doctorul nu stiam care e problema. Acolo mi s-a spus ca am o punga de infectie sub radacina dintilor ce trebuie scoasa .... dar trebuie o interventie chirurgicala. Si mi-a zis ca e o operatie dureroasa.
Ca sa nu imi iau campii, de la atatea calmante si durere, am acceptat. Am vrut sa imi salvez cei doi dinti, sa imi salvez trupul de la consecintele medicamentelor din ce in ce mai puternice. 
Ca sa fiu curatata a trebuit sa se faca o incinzie ... os gaurit, curatat, apoi nu mai stiu ce a facut acolo ca nu am vrut sa ma uit ... si cusut - asta am simtit la ultimul fir. 
Ca sa fiu vindecata a fost nevoie de operatie, curatire.

Dar pe Isus Il las sa ma vindece complet?
Las Duhul Sfant sa imi arate pe unde mai am infectii, poate rani deschise?
Alerg la Tata sa cer vindecare, iertare, putere?

Stiu o melodie ce exprima bine gandul asta din Isaia insa nu am gasit pe youtube nici un clip care sa imi placa  asa ca o sa postez numa versurile.

/:Du-mă Doamne în sfânta-Ţi prezenţă,
Du-mă Doamne prin sângele-Ţi sfânt :/
/:Ia cărbunele, atinge-mi buzele, iartă-mă :/

/:Tu eşti sfânt, sfânt, sfânt şi-atotputernic
Înaintea Ta, Doamne, mă-nchin… :/

/:Doamne iartă-mă, Te rog primeşte-mă,
Iartă-mă! :/

luni, 26 martie 2012

Sunt pierdut!

"5 Am strigat: 
„Vai de mine! Sunt pierdut (distrus, taiat = dat la o parte, aruncat)! Căci sunt un om cu buze necurate, şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oştirilor!“
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar." Isaia 6:5-6

Isaia Il vede pe Domnul stand pe tron, vede serafimii, ii aude strigand unul catre altul si realizeaza unde este. Pana atunci stia el cumva cine este. 
Era predicator oficial la curtea regelui. 
Era el insusi din curtea regelui. 
Era un invatat, un carturar, un profet ... mai profetise pana atunci insa nu Il vazuse inca pe Domnul.
Vazandu-l pe Domnul, vazand sfintenia la care e martor realizeaza ce e cu el. In prezenta sfinteniei Lui Dumnezeu realizeaza ca e pierdut, ca pana atunci se crezuse el mare si tare, era cineva .... acum insa se vede pierdut, distrus ... necurat, inpur, .... 
Acolo, Isaia realizeaza ca Dumnezeu este Sfant, Sfant, Sfant si el este pierdut, nu e sfant, nu poate sta in prezenta Domnului. Si, mai stia ca nimeni nu poate sa vada fata Domnului si apoi sa mai traiasca ... 

El, profetul regal, predicatorul oficial, cel care adusese mesaje din partea Domnului catre rege si popor se vede necurat, buzele lui nu sunt curate ... 
Necurat de aici nu inseamna murdar.
Psalmul 12:2 "2 În zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă. "
Psalmul 31:18 "18 Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept. "
Psalmul 34:13 "13 Acela să-şi păzească limba de rău şi buzele – de cuvinte înşelătoare! "
Psalmul 59:7 "7 Iată ce scot din gurile lor: săbii ies printre buzele lor şi zic: „Cine ne aude?“"
Psalmul 140:3 "3 Limba le este ascuţită ca a unui şarpe şi sub buzele lor este venin de viperă! Sela "

Inselaciune, minciuna, ura, dispret, manie, cuvinte ce omoara, cuvinte pline de venin, cuvinte taioase ... asta descopera Isaia la el si la poporul din care face parte. Astea sunt cunvintele folosite ... realizeaza ca acolo in prezenta Domnului nu poate intra cu astfel de vocabular ar buzelor si al inimii ... Se simte pierdut! 

In prezenta sfinteniei realizezi adevarata ta stare!
Cand insa realizezi asta, ceri ajutor de la Dumnezeu. 
El nu intervine in viata ta bruscandu-te si obligandu-te sa devii sfant. Nu ne trateaza ca pe niste roboti, ne lasa sa alegem ce vrem sa facem. Dar in momentul in care alegem sfintenia, alegem sa traim asa cum a intentionat El pentru noi, vine salvarea tot din partea Lui.

Unul din serafimii care statea in prezenta Domnului vine inspre Isaia cu un carbune aprins de pe altar intr-un cleste.
Carbunele aprins are inca flacara pe el, arde ...
Carbunele aprins e luat de pe altar.
Carbunele aprins arde, mistuie, curata.
Langa tronul unde sta Dumnezeu este un altar construit pentru noi. 
Nu tronul este construit pentru noi ci altarul.
La altar gasim solutia pentru curatire, sfintire.
Pe tron sta Dumnezeu.
Focul de pe altar este focul Lui Dumnezeu.
Si, nu vreau sa uit ca pe altar nu se aduce foc de pe cine stie unde, foc strain ... altarul e construit pentru noi, insa el este al Domnului.
Focul de pe altar este tot a Lui.
Acel serafim vine cu un cleste in mana spre Isaia. Acesta isi daduse sentinta la moarte. Se vazuse necurat, impur, pacatos ... merita sa moara. Isi vazuse starea si stia in prezenta cui se afla. 
Dar serafimul, el insusi de foc, zboara catre Isaia cu un carbune aprins. Nu vine spre el cu intentia de a-i da fic, de a-l rani, de a-l distruge ci de a-l vindeca. 

Cand iti realizezi starea in care esti Domnul nu te distruge. Sentinta la moarte ti-ai dat-o tu insa nu asta vrea Domnul. El vrea sa iti dea viata si abia acum esti in stare sa o primesti. Abia cand realizezi cine esti in raport cu El poti primi viata. Iar El e gata sa ti-o dea. 

Acum la inceput de saptamana ce vreau sa vad?
Cine sunt?
Cum sunt?
Imi vad starea?
Ce sentinta imi dau?
Vreau sa fiu vindecata?
Cine traieste in mine?
Nu cumva aspir la tron si ignor altarul?
Ce cuvinte folosesc?
Buzele mele cand se deschid aduc viata sau moarte?
Dupa ce legi traiesc?

duminică, 25 martie 2012

Psalmul 148 - Iosif Adamache

L-am rugat pe Iosif Adamache sa imi dea o fotografie (ca-i un foarte bun fotograf - si de ce sa nu il laud?) cu Psalmul 148 si ... mi-a trimis. Multumesc Iosif. Si, pe langa ca e bun fotograf ... mai suntem si neamuri.
Si inca una pe înserate în Yosemite National Forest Park.

Lăudaţi-L pe Domnul!

"1 Lăudaţi-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L în înălţimi!

2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui, lăudaţi-L, toată oştirea Lui! 

3 Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate! 

4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte, lăudaţi-L, ape de deasupra cerurilor! 

5 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi acestea au fost făcute! 

6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie printr-o lege pe care nu o va încălca.

7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ, monştri ai apelor şi tot ce este în adâncuri, 
8 fulgerul şi grindina, 
zăpada şi ceaţa, 
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca, 
9 munţii şi toate dealurile, 
copacii roditori şi toţi cedrii, 
10 fiarele şi toate vitele, 
târâtoarele şi păsările înaripate,
 11 regii pământului şi toate neamurile, 
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele, 
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului, pentru că numai Numele Lui este înălţat, iar măreţia Lui copleşeşte pământul şi cerurile! 

14 El înalţă puterea poporului Său; aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi, pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape. 
Lăudaţi-L pe Domnul!" Psalmul 148

Livius Puracu comenta ca citind Psalmul de mai sus ar vrea sa cante "Un nume-mi placesa ascult".

sâmbătă, 24 martie 2012

a resting place

"4. «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vulturi şi v-am adus la Mine. 5 De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. 6 Voi Îmi veţi fi o preoţie împărătească şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ Exod 19:4-6

"7 Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei."   1 Samuel 8:7

"12 Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul tău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui.
14 Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească şi cu lovituri date de oameni, 15 dar nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul pe care l-am înlăturat dinaintea ta. 16 Ci casa ta şi regatul tău vor dăinui veşnic înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“ 2 Samuel 7:12-16

Regele Uzia e mort. Poporul avusese parte de o domnie longeviva, bogatie, destrabalare cat incape, bogatii s-au imbogatit, saracii si-au luat talpasita si au plecat peste hotare, necredinta era la ea acasa ... Dar acum ce va fi? 
Cine le va fi rege? 
Ce se va intampla cu ei? 
Adica adio petreceri cu bautura, femei si destrabalare?
Adio parada modei?
Adio ....?

Poporul e in framantare si banuies ca nici Isaia nu e neafectat de tot ce se intampla. Are o viziune in care Il vede pe Dumnezeu stand pe tron. Dumnezeu e linistit chiar daca Uzia e mort si situatia lor e tulbure.
Dumnezeu e pe tron chiar daca vecinii devin din ce in ce mai amenintatori.
Dumnezeu e pe tron chiar daca urzelile de a-i duce in robie cresc pe zi ce trece.
Dumnezeu e pe tron! Suprematie! Permanenta si putere!

Tronul pamantesc devine vacant ... loc de disputa, sceptrul trece de la un rege la altul dar exista Un tron care nu e niciodata vacant, care nu se clatina niciodata, sceptrul Celui ce sta pe tron nu cade niciodata. Aici, la acest tron gasesc siguranta in ciuda imprejurarilor in care traiesc, in ciuda nimicniciei celor de langa mine. Cel ce sta pe tronul ceresc e incoruptibil, nu poate ffi mituit, platit sa faca cum vreau eu, nu e o marioneta manipulabila.

In ciuda a tot si toate, El sta pe tron, controland lucrurile.
Desi totul pare de aici de joc scapat de sub control, de acolo de sus panorama arata altfel ... la un alt nivel, cu o alta perspectiva.

Robele preotilor trebuiau sa fie frumoase, mari, lungi si gasesc ca Isaia descrie aici o roba mai mare ca cea a preotilor ... Pot imediat sa imi dau seama ca Cel ce sta pe tron e preot si templul e unul regesc, preotesc, sfant ... In Casa Domnului nu e loc de glorie si autoritate umana.

Serafimi .... sase aripi, fete, picioare ... rapiditate in purtarea mesajului catre oameni, in executarea dorintei Domnului.
Se uita unul la altul si si striga„Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oştirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“
De ce trei ori? De ce nu striga numai o singura data? 
Dar eu de ce uit cine sta pe tron?
Nu e Trinitatea?
Pe tron sta Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.
Sfant! Sfant! Sfant!
Apoi in cultura evreiasca cand un lucru este spus de trei ori inseamna ca e desavarsit. Nu este loc de mai mult. 

Pamantul etse materie, e temporara si poate fi zdruncinata. 
Cand serafimii striga unul catre celalalt nu se zdruncina tronul ci pamantul. 

Pot sa se cutremure muntii, domniile, stapanirile, sa cada puteri politice, religioase, sociale, administrative dar tronul pe care sta Trinitatea, sta Tatal, Fiul si Duhul Sfant nu se clatina.
De ce?
Pentru ca ce e pe pamant e temporar, material, creat ... pe cand Dumnezeu e vesnic.
Tronul Sau e etern, vesnic, atemporal.

El este Sfant, pus deoparte. 
Doar El este Sfant.
El este Dumnezeu, nu om.
Creatia, noi depindem de El, de sfintenia Lui. 

Realizez cine e Dumnezeu si cine sunt eu?
Am habar ce insemna sfintenia?
Sau daca lumea ne e plina de sfinti ce vai de sfintenia lor au trait aici ... folosesc cuvantul sfintenie ca si un cuvant lipsit de semnificatie?
Imi pot lasa mintea sa proceseze informatia?
Vreau sa Il cunosc pe Cel ce este Sfant?
Vreau sa am siguranta in Cel ce sta pe tron?
Vreau sa nu imi omor neuronii ingrijorandu-se de soarta zilei de maine?
Constientizez ca Cel ce sta pe tron e Tatal meu. 
Cred ca prin sangele lui Isus, Yeshua de pe crucea inaltata pe dealul Golgotei primesc iertarea pacatelor? 
Cred ca sangele Lui are puterea de a ierta, sterge, arunca in marea uitarii trecutul meu?
Cred ca pot sa devin o persoana noua lasand Duhul Sfant sa ma schimbe?
Cred ca orice s-ar intampla cu acest pamant, cu domniile Lui, tronul Tatalui meu nu se clatina, El are totul in control?
Vreau sa Il vad pe Tata, Adonai?
Vreau sa Il vad pe Isus, Yahwe, Mesia, Christos?
Vreau sa Il vad pe Duhul Sfant?
Cu ochii astia fizici nu pot insa .... prin credinta in Isus pot sa Il vad pe Dumnezeu.
Aleg sa cred in puterea sangelui de pe cruce si de la cruce.
Aleg sa cred ca acolo gasesc viata.
Aleg sa cred!

joi, 22 martie 2012

קָדוֹשׁ qadoş

"1 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul (אֲדֹנָי 'Adonay {ad-o-noy'}) şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul (הֵיכָל heykal {hay-kawl'} - templul, palatul, sanctuarul).

2 Deasupra Lui stăteau serafimi (שָׂרָף saraph {saw-rawf'} - fiinta maiestuiasa cu sase aripi care sta in prezenta Lui Dumnezeu). Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 

3 Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt (שׁ qadowsh {kaw-doshe'} or קָדֹשׁ qadosh {kaw-doshe'} - sacru, sfant, Sfantul, pus deoparte) este DOMNUL Oştirilor ( Yähwč יָהוֶה Xćvä´ôą צְבָאוֹת - Jehovah = "the existing One" -Cel existent, the proper name of the one true God - Numele Lui Dumnezeu, א tsaba' {tsaw-baw'} or (fem.) צְבָאָה ts@ba'ah {tseb-aw-aw'} - armata, ostire foarte bine organizata, riguros antrenata)! Întreg pământul este plin de slava ( כָּבוֹד kabowd {kaw-bode'} rarely כָּבֹד kabod {kaw-bode'} - glorie, onoare, abundenta) Lui!“ 

4 Uşorii şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum." Isaia 6:1-6

Isaia 6 m-a trezit acum vreo 3 ani la o alta realitate spirituala. M-a provocat sa Il vad pe Dumnezeu cu alti ochi. Atunci a fost prima data cand am lasat imaginatia sa faca cuvintele sa aiba sens, sa capete alte nuante. Acum insa pasesc cu teama in Isaia 6 pentru ca ... vreau sa inteleg sfintenia din acest capitol plin de moarte, sentinta la moarte ... 

Ma intreb citind cele patru versete daca anul mortii lui Uzia era anul mortii fizice sau anul cand a fost lovit de lepra si din punct de vedere social a murit. A fost umplut de lepra pentru ca si-a uitat rolul si a vrut sa slujeasca la altar. Zece ani a trait izolat si apoi a murit. 

Isaia isi facea treaba lui cand a avut o vedenie, viziune. Nu era beat, nu era flamand ... era la lucru. Era in preajma chivotului acolo unde Domnul era prezent, acolo unde Domnul promisese ca va fi. Dar, nu pot sa nu ma intreb: pana atunci Isaia ce vazuse? Pana atunci nu vazuse decat obiecte de care nu trebuia sa se atinga? pana atunci Dumnezeu era un set de legi, reguli, regulamente? Pana atunci ... ce fusese in mintea, inima si sufletul lui Isaia?

Si slujitorul lui Elisei are parte de o "deschidere de ochi" si ramane socat. Isaia insa nu vede o ostire fara numar ci vede un tron si pe el Domnul, Yehova. In ebraica scrie Yahwe insa lexiconul il explica ca si Adonai. De fapt Isaia il vede aici pe Isus, Yehova, Yahwe in glorie. Nu ii vede fata ... vede slava Lui ca o mantie ce umple Templul. Si mai mult de atat. Nu e o mantie intinsa la extrem ci "marginile mantiei Lui umpland Templul." Adica o infima parte din mantie umple Templul si despre Templu stiu ca era ditamai cladirea ...

Deasupra Lui stau serafimii. Am cautat o explicatie, o descriere a lor si ce am gasit despre ei e ca sunt ca niste serpi de foc, un foc mistuitor. Interesant ca au voci, aripi, nu se parlesc intre ei ... Isaia nu le vede fata pentru ca acestia au fata acoperita cu doua dintre aripi. Apoi picioarele le sunt acoperite cu alte doua aripi si cu celelalte doua ramase zboara. Dar nu zboara asa de aiurea, de nebuni pe acolo. Zboara si striga: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oştirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“ 

In momentul cand acestia striga tocurile de usile templului se clatina si Casa se umple de fum. 

Ce am vazut pana acum?
Ce am citit?
Ce stiu despre Dumnezeu?
Nu cumva de ani buni cred ca il stiu pe Dumnezeu ca pe propriul buzunar si eu habar nu am de fapt cine e El?
Ma intrebam daca am curajul sa ma rog sa mi se deschida ochii sa vad si eu slava Domnului...
Moise a cerut asta si Domnul l-a ascultat.
Ilie a cerut asta si Domnul l-a ascultat.
Isaia nu a cerut insa i S-a aratat.
Ioan, Ezechiel, Daniel si o intreaga pleiada de martiri L-au vazut pe Domnul.
Eu ce vad?
Pe cine?
Vreau sa vad?
Chiar vreau?

miercuri, 21 martie 2012

Nu mă lepăda la bătrâneţe!

Am descoperit cu ceva vreme in urma o melodie ... care nu mi s-a parut "extraordinara" dar am vrut sa stiu si ce inseamna cuvintele ce le canta baietelul brunetel si cu ochii mari. Nu intelegeam de ce juriul e asa impresionat. Melodia se numeste Psalm 71:9 Don`t reject me in my old age - Michael Cohen.

Nu stiu de ce mi-a ramas in minte ca e Psalmul 69: 17 "Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă! 18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!" cand e de fapt Psalmul 79:9 " Nu mă lepăda la bătrâneţe! "

Sambata dupa amiaza a inceput sa imi creasca o falca si toata noaptea am fost ca la rotisor ... am zis ca nu mai apuc dimineata pe meleagurile astea. Un singur verset mi-a tot venit in minte: "Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă! 18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!". Si am facut o mixtura din astea doua care suna cam asa: Nu ma uita Doamne! Nu ma uita! Nu ma uita! Sunt in necaz! Raspunde-mi in graba! Nu ma uita!

Mi-am amintit melodia asta ... si acum o vad cu alti ochi, ii inteleg pe cei din juriu si public ... 

Infinite & Intimate

"Does God then laugh? 

Is He so vulnerable as to cry over failure and rejoice in success? 

Does He who brings heaven and earth into existence truly love with the passion of a frail human being? 

Can the Infinite Light feel regret, just like a creature trapped within the tunnel of time?

But God desired Man with all his struggles. 
The proof: We are here. 
And God looked down from His lofty realm beyond love and laughter, beyond passion and remorse, down into this thought of a human being. 
And He said, “Shall he then be alone in his place and I in Mine? Is this oneness?”

So He arranged a meeting place, in the boundless emotions that are the fabric of Man’s soul and are reflected within the bowels of the Infinite Light. 

So that in love and laughter and compassion and awe and beauty, man and G‑d could find one another, and neither would be alone."
Rabbi M. M. Schneerson

Rade atunci Dumnezeu? 

Este El atat de vulnerabil incat sa planga pentru esecuri si sa se bucure cand vine vorba de succes? 

Iubeste El, Cel care a creat cerul si pamantul, cu pasiune o fiinta umana fragila / plapanda? 

Poate Lumina Infinita sa simta regret, la fel ca o creatura blocata / prinsa in tunelul timpului?
Dar Dumnezeu l-a dorit pe Om cu toate zbaterile lui. 

Dovada: suntem aici. 
Si Dumnezeu s-a uitat in jos din imparatia sa mareata dincolo de dragoste si raset, dincolo de pasiune si parere de rau, la acest gand al unei fiinte umane. 
Si El a spus: “Sa fie el atunci singur in locul sau si Eu in al Meu? Asta inseamna unitate?”
Asa ca a aranjat un loc de intalnire, in emotiile fara limite care sunt produsul sufletului Omului si sunt reflectate in inima Luminii Infinite.
Astfel incat in dragoste si raset si compasiune si adorare si frumusete, omul si Dumnezeu sa se poata gasi unul pe celalalt si nici unul sa nu mai fie singur.
Traducere Elisa Chitescu.

marți, 20 martie 2012

Carol Burnett Show - Dentist Sketch

De cateva luni ma tot lupt cu niste dureri de dinti si masele. Am descoperit ca de la ele ma durea capul atat de tare si ...acum mai astept o operatie. Apoi sper sa intru pe un fagas de viata mai putin dureros ... fizic.
Nu am patit ca in clipul de mai jos insa ... ca sa pun un zambet pe buze dupa atata durere cred ca se merita.

luni, 19 martie 2012

bucura-te, dar sa stii ...

"26 El ridică un steag neamurilor de departe şi fluieră pentru cei de la marginile pământului. Şi iată-le că vin iute şi la timp. 27 Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se clatină; nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme; nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu şi nici o curea de la sandală nu este ruptă. 28 Săgeţile le sunt ascuţite, toate arcurile le sunt încordate; copitele cailor lor sunt ca de cremene şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul. 

29 Răcnetul   lor     e     ca     al    unui    leu,    răcnesc    ca    nişte    lei    tineri. 
Mârâie    şi     îşi    prind    prada    pe    care    o    iau    cu    ei    şi    nimeni    n-o    mai    poate    scăpa. 

30 În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui, aşa cum vuieşte marea. Dacă cineva se va uita la ţară, va vedea numai întuneric şi necaz; chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“ Isaia 5:26-30

Domnul - Sfantul lui Israel ridica un steag, un semn vizual si auditiv pentru vecinii lui Israel si Iuda si ele nu se intorc cu spatele sau isi pun dopuri in urechi. Sfasietor de mare contrastul intre neamurile ce asculta de Domnul si poporul Domnului. Acesti pagani, straini, netaiatai imprejur vad un semn, aud un semnal sonor si ... sunt gata de lupta. Nu sunt gata oricum. Sunt gata la timp si totul le merge perfect. Descrierea ce o face Isaia aici e descrierea unei armate perfecte ... care nu este afectata de mici defectiuni de ordin tehnic.

Nu sunt obositi.
Stiu sa manuiasca armele in asa fel incat sunt greu de invins.
Nu sunt obositi, nu adorm in cort, pe cal, in mijlocul luptei.
Sunt echipati bine, cu echipament de foarte buna calitate.
Au fost atenti sa nu aiba nimic care sa ii deranjeze in lupta.
Totul a fost verificat ca sa mearga ... perfect.
Cingatorile aveau catarame bune si nu se desfaceau ... erau bine incinse.
Curelele de la sandale erau prinse, de buna calitate, nu se rupeau cand iti era lumea mai draga.
Nu au tratat lupta ca pe ceva de apucat.
Nu au lucrat la sageti, le-au revizuit ca sa se asigure ca sunt ascutite, bune .... ca nu se rup asa cu una cu doua.
Nu oricine face verificarile ci cei ce stiu sa traga cu arcul si sa foloseasca sagetile.
Arcurile au intrat la control si verificarea a fost facuta pana la sange ... nici prea strans, nici prea larg.
Fierarii au avut de lucru nu gluma. Trebuiau sa faca potcoave si sa potcoveasca caii insa nu oricum. Sa nu se trezeasca calaretii armatei ca sar potcoavele cailor lor pe unde nu iti doresti. 
Mai mult de atat, rotile carelor si carutelor trebuiau sa fie de cea mai buna calitate, sa fie unse, bine facate, bine asezate in cercul de fier sa nu mearga de parca ar merge pe hopuri-damburi.

Neamurile, cei ce nu Il stiau pe Dumnezeu s-au pregatit la perfectie. 
Totul trebuia facut de calitate. 
Toti oamenii instruiti.
Nici un pierde vara nu e in oaste.
Nici unul caruia ii place sa traga la masea, sa petreaca de seara si pana dimineata si pana seara iar. 
Nici un viciat nu e in armata lor.

Versetul 29 se citeste rar.
"Răcnetul   lor     e     ca     al    unui    leu,    răcnesc    ca    nişte    lei    tineri. 
Mârâie    şi     îşi    prind    prada    pe    care    o    iau    cu    ei    şi    nimeni    n-o    mai    poate    scăpa. " Insa 30 se citeste repede.
"În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui, aşa cum vuieşte marea. Dacă cineva se va uita la ţară, va vedea numai întuneric şi necaz; chiar şi lumina va fi ascunsă de nori."

Armata neamurilor vine furioasa, racnind ... nu oricum si ca niste lei tineri, infricosatori, inspaimantatori. Au putere, isi prind prada si nu e nici o sansa de scapare daca esti in gura lor. Degeaba va cauta poporul Israel scapare in tara, pe pamant ... nu vor avea parte de scapare, cerul parca e inchis, parca e eclipsa totala de soare ... peste tot tipete, moarte, durere, ....

Suntem intr-o batalie spirituala. Clar ca diavolul isi instruieste cei mai buni slujitori, armele cele mai sofisticate, cele mai bune. Totul e de cea mai buna calitate, rafinament. Dar eu a cui sunt? A Domnului? Si daca sunt a Lui dorm in papuci? 
Eh, lasa ca va lupta Domnul pentru mine ... eu sa mai dorm, sa citeasca Biblia cei mai in varsta, sa cante cei mai cu voce sau vor sa se afirme, am sa ma rog mai mult cand o sa fiu in necaz. Acum sunt tanar/a, plina de viata, de sanatate si trebuie sa ma bucur de viata, sa ma distrez, sa-mi fac de cap. Poate ca batalia asta de care vorbesti e o chestie SF, o inventie ca sa bage oamenii in sperieti si ... cica sa creada mai mult in Dumnezeu. Si apoi, daca Dumnezeu e asa bun .... ce, nu vede ca eu am nevoie de distractie? Nu a fost si El tanar? Nu vrea binele meu?

Cel mai intelept rege care a fost vreodata si-a permis orice, a avut 300 de neveste si 600 amante, s-a distrat cat l-au tinut praselele insa la batranete a scris Eclesiatul. O carte cam cinica in care am gasit un verset care ma ajuta sa inteleg ca si distractia are un pret ce trebuie platit. "Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr! Umblă pe căile dorite de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată! 10 Izgoneşte orice supărare din inima ta, alungă răul din trupul tău, căci tinereţea şi zorile vieţii sunt deşarte!" Eclesiatul 11:9-10.

duminică, 18 martie 2012

inima nu mi-e buna

Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!...
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goala.
Am crescut-o mai rau ca pe printese:
... Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese.
Voinica, se plange ca oboseste-ndata:
Inima far de rost, inima rasfatata.
Credeam ca asa trebuie: poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!
Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apuca atacuri
Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!
...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poti...Te astept.
Intra, Doamne, acolo, la ea in piept.

(duminica, 4 noiembrie 1956), Vasile Voiculescu

sâmbătă, 17 martie 2012

Revival!

"24 De aceea, aşa cum limba focului arde miriştea şi aşa cum iarba uscată piere în flăcări, tot aşa le va putrezi şi lor rădăcina, iar floarea li se va risipi ca ţărâna, pentru că au respins Legea DOMNULUI Oştirilor şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 

25 De aceea mânia DOMNULUI se aprinde împotriva poporului Său. El Îşi ridică mâna împotriva lor şi-i zdrobeşte. Munţii se clatină şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, mâna Sa este încă întinsă." Isaia 5:24-25

Ieremia 6:19 "19 Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea, rodul planurilor lui, pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele şi a respins Legea Mea. "

Ieremia 8:9, 12 "9 Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei? "
"12 Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul. "

Osea 4:6 "6 poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă. Pentru că ai respins cunoştinţa, şi Eu te resping ca preot al Meu! Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, şi Eu îţi voi uita fiii!"

Miristea si iarba uscata se aprind cat ai clipi, o caldura mai mare si o vreme mai uscata si ... focul e gata. De regula, se da foc la miriste (cei care fac agricultura stiu mai bine de ce) insa din ce am inteles eu e ca pamantul va fi afanat cu cenusa proaspata de la miriste sau iarba uscata. Insa aici nu e vorba de miriste si de iarba uscata, e vorba de poporul Domnului, de oamenii din Iuda si Israel. De cei care de buna voie au respins Legea Domnului, au ales sa traisca dupa legea lor si nu numai ca au respins-o insa au dispretuit-o .... 

Nu au crezut ca Dumnezeu ii va pedepsi. Nu mai credeau in Dumnezeu. Faptul ca li se acorda har si Dumnezeu le mai ingaduia ani, ei au crezut ca Dumnezeu nu are puterea sa ii pedepseasca ... ca totul e doar vorba-n vant. Li s-a spus ca vor fi cutremure insa .... acestea erau numai inceputul pedepsei ...

In vremea lui Uzia, arheologii si cei ce studiaza rocile spus ca in anul 760 B.C. a fost un cutremur cu o magnitudine de 7.8 insa resimtita ca la o magnitudine de 8.2. Am gasit pe wikipedia urmatoarele informatii: "
Masonry walls best display the earthquake, especially walls with broken ashlars, walls with displaced rows of stones, walls still standing but leaning or bowed, and walls collapsed with large sections still lying course-on-course. Debris at six sites (Hazor, Deir 'Alla, Gezer, Lachish, Tell Judeideh, and 'En Haseva) is tightly confined stratigraphically to the middle of the eighth century B.C., with dating errors of ~30 years.…The earthquake was at least magnitude 7.8, but likely was 8.2…This severe geologic disaster has been linked historically to a speech delivered at the city of Bethel by a shepherd-farmer named Amos of Tekoa."

An exact date for this earthquake would be of considerable interest to archaeologists and historians, because it would allow a synchronization of the earthquake at all the sites affected by it in Israel, Jordan, Lebanon and Syria. Currently, the stratigraphic evidence at Gezer dates the earthquake at 760 BC, plus or minus 25 years, while Yadin and Finkelstein date the earthquake level at Hazor to 760 BC based on stratigraphic analysis of the destruction debris.Similarly, Ussishkin dated the "sudden destruction" level at Lachish to approximately 760 BC."

Cu doi ani inainte de cutremur, Amos le spusese ce se va intampla dar a vorbit cu peretii dupa cat se pare. Nu se gasesc date istorice despre cate victime au fost atunci insa se pare ca tragedia a fost foarte mare dupa cum spune Isaia "Munţii se clatină şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri.".

Pentru ca au ales sa nu asculte de Domnul, de Legea Lui, au dispretuit Cuvantul Sau, au facut din harul acordat pricina de glume, necredinta si lipsa de respect .... pedeapsa a venit cum nici nu isi imaginau. Si, scepticii imi vor spune ... s-au miscat placile tectonice, e ceva normal ca din cand in cand sa se intample asa ceva. Da, exista placi tectonice insa ele nu se misca de unele singure, cum si cand vor ele. 
Au o Mana care le misca, le tine, le dirijeaza ...

vineri, 16 martie 2012

intunericu-i lumina?

"18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile minciunii şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car, 19 de cei ce zic: «Să se grăbească, să-Şi facă repede lucrarea ca s-o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să-l cunoaştem!»

20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, întunericul lumină, şi lumina întuneric, amărăciunea dulceaţă, şi dulceaţa amărăciune!
21 Vai de cei ce se cred înţelepţi şi de cei ce se consideră isteţi! 

22 Vai de cei ce sunt eroi la băut vin şi de neîntrecut la amestecat băuturi, 23 care pentru mită îl achită pe cel vinovat, şi-l lipsesc de dreptate pe cel nevinovat!" Isaia 5:18-23

Nu mai exista diferenta intre bine si rau. A pacatui era normal. Minciuna era mai obisnuita ca adevarul. Nu contau implicatiile aduse de minciuna. Si asta ca urmare a necredintei. Tocmai ei, poporul Israel, ajunsesera asa. Vorbesc de ziua judecatii cu infatuare. O asteapta. Se dau viteji si vor sa Il vada pe Domnul ce le va face. Ei cred ca nu cred ca exista Dumnezeu. De aici pleaca urmarile. 

De unde sa iei valori, principii daca nu crezi in Dumnezeu? Pe ce baza sa iti cladesti viata daca totul e relativ? Sau o alta idee care era si atunci ca si acum: totul e Dumnezeu ... Deci, cui sa dai socoteala? 

Nu e pacat sa ascunzi adevarul si sa spui ceva care te-ar favoriza pe tine sau pe altul.
Nu e pacat sa iti inseli partenerul de viata.
Nu e pacat sa ai relatii sexuale cu oricine.
Nu e pacat sa bei pana cazi sub masa sau pat si apoi sa faci tot felul de fapte de care sa iti fie rusine de sa nu iesi din casa si ca sa iti faci curaj totusi, mai bei ceva tarie.
Nu e pacat sa omori pruncul din tine.
Nu e pacat sa dai mita.
Nu e pacat sa umbli cat mai senzual/a.
Nu e pacat ca nu crezi in Dumnezeu.
Nu e pacat sa omori (fapta, vorba, atitudinea).
Nu e pacat sa iti vinzi trupul pentru bani.
Nu e pacat sa vinzi pe altul ca sa faci bani din asta.
Nu e pacat sa iti traiesti viata dupa dictonul: Carpe Diem!
Nu e pacat .... si lista continua.

Asta gandeau israelii vremii si asta o gasesc in societatea in care traiesc. "Tie iti este spalat creierul! Cum poti sa crezi toate astea? Se aplicau celor ce erau in desert si ... poate ca Moise fumase niste iarba si a crezut ca s-a intalnit cu Dumnezeu. E doar o carte de povesti scrisa de oameni. Ce judecata tu? Tu chiar crezi?"

Insa daca ma gandesc ca cei ce erau in fruntea tarii isi duceau traiul mai mult beti decat treji, mai mult traind in perversiuni decat curat, mai mult cheltuind bani si umilindu-si scalavii atunci ... ce sa le cer? Imi place cum spune Isaia: "Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, întunericul lumină, şi lumina întuneric, amărăciunea dulceaţă, şi dulceaţa amărăciune!". Adica sa mergi prin intuneric si sa crezi ca e ziua `namiaza mare. Sa faci o prostie si sa crezi ca e bine ... sa o crezi cu toata convingerea ta si sa injosesti pe cel care ti-ar spune ca ai gresit.

Isaia isi continua discursul: "Vai de cei ce se cred înţelepţi şi de cei ce se consideră isteţi!". Ca si limbaj nu ii puteai "bate". Ei stiau foarte bine limbajul si cuvintele lui Dumnezeu insa ... isi avea propriul lor dictionar pentru cuvintele pe care le foloseau. Si profetul Amos scrie despre asta in capitolul 5:7 "Ei sunt cei ce prefac judecata în pelin şi aruncă dreptatea la pământ! " 

Nu puteau spune ca nu aveau Cuvantul Domnului, ca nu exista asa ceva la ei, ca nu auzisera despre el. Ca nu stiau Psalmii sau Proverbele. 
"Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii, şi cunoaşterea Celui Sfânt este pricepere." Proverbe 9:10. "Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă. Lauda Lui este statornicită pe vecie." Psalmul 111:10

Daca incep sa vad ca sunt doar un om, o creatura si ca am un Creator, am pe Dumnezeu deasupra capului meu, e mai mare ca mine incep sa devin inteleapta. Daca caut mai mult de atat, caut sa aflu cine este Dumnezeu, care e relatia dintre mine si El devin priceputa, voi avea o minte sanatoasa, voi invata ca lauda i se cuvine Lui si nu mie. Si e posibil ca oamenii care nu vor sa Il cunoasca, recunoasca ca Dumnezeu Atotputernic sa nu ma creada inteleapta, priceputa, sanatoasa ... Dar, la ziua judecatii eu voi sta fata in fata cu Dumnezeu, in nici un caz cu oamenii care prefera sa traiasca si sa sa se injoseasca pana la nivelul patrupedelor actionand instinctual.

 Am auzit si eu de concursuri de betii, de campioni la baut si se face mare tam tam din asta. Insa daca stau stramb ca sa judec drept, asta e campion? E un 0m - burete impregnat cu bautura. Cred ca pana si creierul ii navigheaza in alcool. Si, din nou aici Isaia precizeaza ca nu e doar vin sau bere sau ... socata. Nu, e vorba de bauturi tari, cu multe grade in alcool. 

Am auzit de Domnul?
Mi-i frica de El? Il recunosc ca si Creator a toate? Recunosc ca sunt o faptura creata?
Il cunosc?
Care e relatia dintre noi doi?
Ce valori si principii am? 
Concorda ele cu ce spune Domnul?
Actionez pe baza principiilor si valorilor Lui?
Fac diferenta dintre bine si rau? 
Merg prin intuneric de-mi scot ochii si strig in gura mare ca nu vad de-atata lumina?
Fac diferenta dintre pelin si dulceata?

joi, 15 martie 2012

God’s Image

"We were created in God’s image. The image of His vision.

From a point before and beyond all things, God looked upon a moment in time to be, and saw there a soul, distant from Him in a turbulent world, yet yearning to return to Him and His oneness. And He saw the pleasure He would have from this union.

So He invested His infinite light into that finite image, and became one with that image, and in that image He created each one of us.

As for that moment He saw, that was the moment now."Rabbi M. M. Schneerson
Imagine primita pe e-mail.

"Am fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu. Imaginea Lui reflectată în noi.

Dintr-un punct al trecutului şi viitorului tuturor lucrurilor, Dumnezeu s-a uitat la un moment al prezentului şi acolo El a văzut un suflet îndepărtat de la El, un suflet care era într-o lume turbulentă, dar cu dorinţă de a reveni la El şi la unicitatea Lui. 

El a văzut plăcere în această uniune şi a investit lumina Lui infinită în acea imagine finită şi a devenit una cu acea imagine, imagine în care El ne-a creat pe fiecare în parte.
În ceea ce priveşte acel moment, momentul era acum."
Multumesc Oana Stefan-Zbangu pentru traducere si diacritice. 

Oda bucuriei - Ode to Joy

The performance of "Daiku", "The Ninth", Beethoven's 9th Symphony with 10000 (amateur) chorus singers is a Japanese highlight every year in the end of December. Here is the last movement, recorded at the 2011 concert in Osaka, this year dedicated especially to the memory of the victims of the desastrous tsunami in March.

Ludwig van Beethoven (1770-1827)
Symphony No. 9 in D minor, Op. 125
IV. Finale. Presto - Allegro assai - Allegro assai vivace (alla Marcia) - Andante maestoso - Adagio ma non troppo ma divoto - Allegro energico e sempre ben marcato - Allegro ma non tanto - Presto - Maestoso - Prestissimo (with Chorus on Friedrich Schiller's "Ode an die Freude" / "Ode to Joy" / "歓喜に寄せて")


Keiko Yokoyama, soprano
Masako Teshima, mezzo-soprano
Satoshi Nishimura, tenor
Eijiro Kai, baritone
Choir of the 10000 from Osaka and Sendai
Suntory Orchestra of the 10000
Sendai Philharmonic Orchestra
Yutaka Sado, conductor

Recorded at Osaka-Jo Hall, Osaka / Miyagi Gauin Joshi Daigaku Hall, Sendai, 2011

miercuri, 14 martie 2012

consecintele beneficiilor materiale

"13 Şi astfel poporul Meu va merge în captivitate din lipsă de cunoştinţă; nobilii lor vor muri de foame şi mulţimea lor se va usca de sete.
14 De aceea Locuinţa Morţilor (Şeol) şi-a mărit pofta şi şi-a deschis gura peste măsură. Nobilimea lui Iuda şi mulţimea lui vor coborî în ea cu toţi gălăgioşii şi oamenii veseli.
15 Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit şi privirile trufaşe vor fi smerite.
16 Dar DOMNUL Oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17 Atunci mieii vor paşte ca pe păşunea lor, vor mânca printre dărâmăturile bogaţilor." Isaia 5:13-17

De ce va pleca poporul peste 100 de ani in captivitate? Adica Isaia le spune ce se intampla cu ei? Dar, de ce pleaca? 
"8 înşiraţi casă după casă şi uniţi ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi trăiţi singuri în ţară.
11 Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme ca să alerge după băutură! 
Vai de cei ce stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte de vin!
12 Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa, cu tamburina, flautul şi vinul, dar nu ţin seama de faptele DOMNULUI, nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale! "

Monopol peste pamantul tarii, dorinta inversunata de inavutire, poporul nevoias a devenit sclavul celor cu bani sau a trebuit sa emigreze pentru un trai mai bun, dependenta de bautura, placerile de tot felul sunt motivele plecarii in robie. Toate astea i-au determinat sa uite de Domnul, sa nu stie de faptele Lui, sa nu ii mai pese de lucrarile Mainilor Sale.

In tara unde curge lapte si miere nobilii vor muri de foame si poporul se va usca de sete. Ironia ironiilor! Poporul Domnului merge in captivitate din lipsa de cunostinta. Dar, ce nu cunosteau? Nu stiau ei moda, abisul si raiul placerilor, preturile caselor, pamantului, cum sa distileze vinurile, lichiorurile cu diverse arome si celelalte bauturi cu multe grade? Nu de aceste cunostinte spune Isaia aici? Poporul nu mai stia despre Domnul, despre ceea ce spune El, despre lucrarile Lui. 

Asa cum ei s-au deschis catre placeri si au acceptat orice, tot asa si locuinta mortilor si-a deschis portile ca sa ii primeasca. Mai grav e ca nobilimea din Iuda impreuna cu multimea care il inconjoara si il ajuta la distractii nu constientizeaza unde merg. Sunt prea beti ca sa stie ce e cu ei. Cei ce si-au pus increderea in oameni isi vor vedea sperantele spulberate, cei carora nu le ajungeai nici cu prajina la varful nasului vor fi smeriti, umiliti, conditia lor materiala, fizica, psihica si spirituala ii va face sa umble cu capul in pamant. 

Este o diferenta intre dreptate si judecata sau justitie.
"But Yähwč יָהוֶה  Xćvä´ôą צְבָאוֹת  shall be exalted in judgment (מִשְׁפָּט mishpat {mish-pawt'}), and ´Ël אֵל  that is holy shall be sanctified in righteousness."
"DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine."  - conform cu Dexonline
"Dreptatea - sfintenia divina exprimata in principii morale.
Judecata = aplicarea principiilor morale si juridice ale dreptatii." Alec J. Motyer

Am auzit despre Alec Motyer care facut o traducere a cartii Isaia si un comentariu din care s-au inspirat foarte multi. Am vazut ca se gaseste aici de cumparat http://www.amazon.com/Prophecy-Isaiah-Introduction-Commentary/dp/0830815937 sau toate cartile lui http://www.ivpress.com/cgi-ivpress/author.pl/author_id=278. Eu nu am comentariul asta (pentru "simplul fapt" ca traiesc in Romania :D) insa Dr. Constable il citeaza foarte des in comentariul sau despre Isaia. 

Dreptatea umana difera de cea divina. Iar cand umanitatea nu vrea sa mai aibe de a face cu Dumnezeu, dreptatea ei este la polul opus fata de dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfant, drept si El a promis ca nu se va schimba. Ramane acelasi: drept si sfant cu si fata de poporul Sau. Nu il poate judeca folosind dreptatea si judecata sau justitia umana.

In ziua cand se vor implini cuvintele lui Isaia, mieii strainilor care isi vor paste turmele prin daramaturile cetatilor lui Iuda se vor simti ca acasa. Strainii vor fi vecinii lor: asirienii, arabii, samaritenii si alte triburi nomade. 
Cetatile vor ramane pustii. 
Dansul, muzica, petrecerile imbibate in alcool si destrabalare se vor sfarsi. 
Va fi liniste .... totala. 
Va fi liniste pentru ca nobilii si multimea celor ce ii insotea va muri de foame si se va usca de sete, restul poporului va pleca in robie ...

Robia de alta data nu cred ca va mai exista insa ... intr-un fel sau altul ne dam robi aici sau departe. Sau, suntem robii placerilor noastre, ideilor ce ne duc direct in Şeol. 
Mai vedem semnele de pe marginea drumului? 
Mai auzim strigatele celor ce ne avertizeaza ca mai exista un drum? 
Un drum pe care sa mergem cu Dumnezeu! 

marți, 13 martie 2012

How will you repair a soul?

"How will you repair a soul?

Blind yourself to the shell of mud.
Dig deeply and deeper yet, sift through the darkened embers, search for a spark that still shines.
Fan that spark until a flame appears, fall in love with the flame and despise the evil that encrusts it.
Until all is consumed in the warmth of that flame.

For empathy is the redeemer of love and the liberator of deeds that shine."  Rabbi M. M. Schneerson


"Cum vei repara un suflet?

Închide ochii la carcasa de ţărână. Sapă adânc şi, totuşi, şi mai adânc, treci de cenuşa întunecată, caută o scânteie care încă mai străluceşte. Aţâţă acea scânteie până când apare o flacără, îndrăgosteşte-te de ea şi dispretuieşte răul care o încrustează, până când totul este mistuit de căldura flăcării.

Pentru că compasiunea (empatia) este eliberatorul iubirii şi cel care dă drumul zăgazurilor faptelor care strălucesc."

Multumesc pentru traducere Elisa Chitescu si pentru diacritice Oana Stefan-Zbangu.

A.A.

"11 Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme ca să alerge după băutură! Vai de cei ce stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte de vin!
12 Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa, cu tamburina, flautul şi vinul, dar nu ţin seama de faptele DOMNULUI, nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale!" Isaia 5:11-13

 Woe unto them that rise up early in the morning, [that] they may follow strong drink; that continue until night,  [till] wine inflame them!
And the harp, and the viol, the tabret, and pipe, and wine, are in their feasts: but they regard not the work of Yähwč יָהוֶה neither consider the operation of his hands. 

Daca citesc traducerea in limba romana pot sa spun ca nu e chiar atat de grav pe cat spune Isaia. No, beau si oamenii aia vin. Numai ca ma duc sa vad ce spune in ebraica, care sunt radacinile cuvantului tradus de acolo. De fapt, cred ca dependenta de alcool incepe tot acolo, in vremea lui Uzia. Oamenii se trezeau dimineata mahmuri si imediat isi cautau "alinarea" in bautura. Insa daca ar fi fost numai de vin ... era ok insa whisky sau lichiorul nu sunt inventie de-a noastra, moderna .... Nu, nici vorba. Ea apare descrisa acolo, de Isaia in anii 700 B.C, adica cu vreo 2700 de ani inaintea noastra.

Dimineata, in loc ca poporul sa mearga la Casa Domnului asa cum le era poruncit, ei alergau sa se refaca cu inca un paharel ... mai mare. Era o petrecere continua. Instrumentele muzicale nu erau folosite numai ca sa alunge duhurile .... Nu chemau pe cineva ca David care sa le cante ca sa ii calmeze, asa cum facuse Saul. Acum aveau nevoie de muzica pentru distractie. Toata ziua era o distractie continua. O distractie la care participau si femeile si chiar nu vreau sa stiu in ce degenera de aici.

In toata aceasta depravare, lucrarile Domnului se faceau printre ei, in tara, se cunoasteau, erau auzite ... dar nu de cei suspusi. Ei aveau alte treburi mai "fierbinti".

Acum unii vor spune ca Domnul nu interzice vinul si e un verset in Proverbe in care spune sa dai bauturi ametitoare celui necajit. Apoi Pavel ii spune lui Tinotei sa mai bea cate un pic de vin ca sa nu ii degenereze ulcerul. Dar, de la sfaturile pline de intelepciune date de Solomon si Pavel si pana la degenerare e cale lunga. Dependenta de bautura se instaleaza rapid si te face sa uiti de Domnul. De fapt, bei ca sa uiti ce ai facut ieri, ce ai zis mai inainte, nu-ti mai pasa decat de fericirea ta de moment. Si bei iarasi ca sa nu iti fie rusine ca te gandesti doar la tine ... si doar de tine te intereseaza.

Nobilimea si conducerea tarii era ocupata cu monopolul pentru pamant si avutii, cu petrecerile degenerate, muzica, femei .... de dimineata pana seara. Cine sa mai mearga la Casa Domnului? Cine sa mai auda minunile si lucrarile Domnului? Cine sa mai studieze Cuvantul Sau? Cine sa mai aibe grija de nevoile tarii? Au cumparat ieftin de la saraci si i-au transformat pe proprii vecini in sclavii lor ... ca sa aibe cine sa le munceasca pamantul, sa le faca curat in case, sa le satisfaca placerile culinare, cred ca si sexuale, sa le creasca copiii, sa le faca haine cu care sa tot apara la petreceri de parca mai conta cum erau imbracati la cat de beti erau .... tot timpul.

Ce e in zilele noastre?
Daca avem asa specimene printre noi?
Daca in bisericile noastre avem asemenea cazuri?
Daca si azi se nasc copii mahmuri si dependenti de bautura?
Daca ....
Ce dependenta am?
Cat ma intereseaza lucrarea Manilor Domnului si faptele Sale?
Le stiu?
Aud despre ele?
Povestesc despre ele, vreau sa aud povesti despre minunile altora?
Sau deviza e pe fata sau pe ascuns: "sa mai beau un paharel!"
Oare Isaia a pus bazele pentru ceea ce stim noi azi Alcoolici Anonimi sau AA?

luni, 12 martie 2012

"noi vrem pamant!"

8 Vai de voi, cei ce înşiraţi casă după casă şi uniţi ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi trăiţi singuri în ţară.
9 DOMNUL Oştirilor a jurat în auzul meu: «Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite, case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10 O vie de zece iugăre va da doar un bat, un homer de sămânţă nu va da decât o efă.» Isaia 5:8-10

Legea mozaica prevedea ca fiecare semintie sa aibe pamantul ei bine delimitat, fiecare familie avea mostenirea ei. Chiar daca l-ar fi vandut, in anul jubileului, ii revenea proprietarului. Numai ca regele Uzia era prea iubitor de pamant. Voia monopolul pe mai mult si mai mult, peste cat mai mult .... Se spune ca de pe vremea lui s-ar fi inventat jocul Monopoly. 

A cumparat cu bani putini de la saraci pamantul acestora. I-a jefuit, intr-un fel. Si-a cumparat pamanturi in asa fel incat sa fie singurul proprietar in zona, a angajat oameni care sa ii lucreze pamantul si astfel oamenii au fost fortati sa emigreze din tara. Saracia i-a impins sa caute teritorii unde sa poata trai. 

Nu toti cetatenii cei din tara au avut bani sa faca asta. Asta e clar. Doar nobilimea, lumea suspusa si-a putut permite sa isi cumpere pamant, sa isi construiasca case in care nu aveau cum sa locuiasca ... pentru ca nu poti locui in mai multe deodata. Era doar placerea bolnavicioasa de a avea cat mai mult. Si asta in timp ce evreii plecau din tara ca sa isi caute un loc unde sa stea, sa supravietuiasca.

Sentinta Domnului vine pentru ei. "DOMNUL Oştirilor a jurat în auzul meu: «Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite, case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni. "

Oare azi nu e la fel? Unii au pamant cat vezi cu ochii. Au case de vara, iarna, toamna si primavara, vacanta, escapade si altii nu au nimic. Domnul nu ii judeca pentru ca au bani. Ii judeca pentru dorinta inrobitoare ce ii stapaneste de a avea cat mai mult si de a face din avutul lor propriul dumnezeu.

Mi-ar fi placut sa le spuna Domnul ca daca nu dau pamantul inapoi o sa li-l ia. Insa El nu face dupa cum ma duce pe mine mintea. Are o idee mai grozava. O vie de zece iugare se ara in 10 zile cu o pereche de boi. Asta inseamna pamant nu gluma. Ei, de pe bucata asta de vie, proprietarul, va scoate doar 22 de litri de vin. Adica muncesti ca prostu degeaba. Apoi mai aveau grau sau diverse cereale pe care le semanau si de la care asteptau recolta. Semanau 220 de kilograme de samanta si scoateau 22 de kilograme recolta, adica a zecea parte.

Ma distreaza modul cum constrange Domnul la ascultare. Banuiesc ca oamenii aia isi visau hambarele pline si veneau acasa cu o sacosica de seminte .... nici macar nu adunau cat au pus in pamant. 

Ce visez?
La ce mi-i gandul tot timpul?
Unde mi-i inima?
La pamanturi, case, parada modei si tot ce decurge de aici?
Expozitii de case cu vanzare?
Daca nu seman cat am semanat nu ar fi cazul sa ma intreb, cercetez, ... ce anume nu e corect?
Daca nu secer cat as fi asteptat, nu cumva am uitat de Dumnezeu, de legea Lui, de cine este El si cine sunt eu?
Daca pamantul refuza sa rodeasca, nu cumva e Mana Domnului la lucru?
Si pot sa ma scuz si altfel. Nu am pamant, nu am case, nu am avutii, imi iau lumea in cap si plec din tara asta pentru o viata mai buna. Nu am dreptul? Ba da. 
Dar acolo te-ai dus pentru o viata mai buna si Domnul nu mai incape in viata ta?
Oare de ce Domnul a dat la fiecare loc in tara? Nu cumva ca sa ii protejeze? Sa nu isi uite identitatea?
Identitatea lor era, este si va fi in Dumnezeu.
A mea unde este?