Am tot frământat textul de ieri din Iov 1. Mi-am analizat reacțiile când durerile, nedreptățile și greul au venit năpustindu-se peste mine.
Sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, au fost înțesate cu analize și investigații medicale. Aproape eram gata să îmi fac testamentul! Cu rușine spun că nu am avut aceeași reacție ca Iov ... deși mă dădeam măreață! Când am văzut că rezultatele sunt bune, am putut să mulțumesc și să mă bucur din toată inima! Dar dacă erau ... negative?
M-am agățat de viață!
Sunt femeie și cumva consider că e normal să mă atașez de lucruri și oameni. De aproape zece ani învăț să dau drumul lucrurilor și oamenilor. E greu! Am multe întrebări la care aș vrea răspuns. Încet, încet, realizez că trebuie să mulțumesc pentru ceea ce am! Nu am ceea ce mi-aș dori și aș vrea. Dar Domnul îmi dă altfel de binecuvântări și mulțumesc pentru ele. Pe mine mă formează altfel!
Mă uit la Iov și văd o altă perspectivă! Nu ridică pumnul spre cer, nu frământă zeci de de ce-uri, nu urlă la lună. El se închină și binecuvântă.
Iov 2 aduce în prim plan o altă discuție dintre Dumnezeu și Satan. Văd clar și deslușit ce vrea Satan. Ca Dumnezeu să fie blestemat, Numele Lui să fie profanat. Acesta este scopul lui, face orice pentru a-și atinge scopul.
M-am gândit că e foarte posibil ca și numele meu să fie menționat într-o astfel de discuție. Și mi-i jenă să recunosc că nu am reacționat ca Iov. Nu am blestemat dar nici nu am mulțumit din toată inima.
Am auzit în predici multă blamare pentru doamna Iov. Dar ... femeia asta și-a îngropat în aceeași zi cei zece copii! La fel ca Iov, a aflat că toată averea a fost furată și mistuită, robii pieriseră ... Din prima doamnă, a ajuns o femeie fără frânghii de care și cu care să fie mândră.
Mai mult de atât, imediat după înmormântare, soțul ei începe să fie umplut de bube care miros urât, au viermi ... Iov al ei de care fusese atât de mândră, puțea în cel mai crunt hal. Nici măcar cenușa pe care se așezase nu îl ajuta la alinarea durerii iar cioburile făceau mirosul și mai pregnant.
A pierdut tot! La fel ca Iov! Ce era în sufletul ei? Durere, durere, durere!
Din replica lui Iov deduc că durerea a dus-o aproape de nebunie! "Vorbești ca o femeie nebună!"
Cum vorbesc când durerea și necazurile mă copleșesc?
Ce gândesc când tot ce am avut s-a dus pe apa sâmbetei?
Ce sfaturi dau când cei de lângă mine au pierdut oameni dragi, au ajuns în situații grele sau boala și-a pus amprenta usturător?
Dumnezeu are totul în control. Nu Îl ia nimic prin surprindere. Nici un gând de-al meu nu îi este necunoscut. Nici o reacție, nici un zâmbet abia perceptibil, nici o acțiune ... nimic din ceea ce sunt eu și noi toți, nu Îl surprind pe Dumnezeu. Nici o bătălie nu vine peste mine fără aprobarea Lui!
Primesc binele și binecuvântările cu dragă inimă?
Dar greul, încercările, nedreptățile, durerea?
Iov s-a închinat!
Eu ce fac?
Sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, au fost înțesate cu analize și investigații medicale. Aproape eram gata să îmi fac testamentul! Cu rușine spun că nu am avut aceeași reacție ca Iov ... deși mă dădeam măreață! Când am văzut că rezultatele sunt bune, am putut să mulțumesc și să mă bucur din toată inima! Dar dacă erau ... negative?
M-am agățat de viață!
Sunt femeie și cumva consider că e normal să mă atașez de lucruri și oameni. De aproape zece ani învăț să dau drumul lucrurilor și oamenilor. E greu! Am multe întrebări la care aș vrea răspuns. Încet, încet, realizez că trebuie să mulțumesc pentru ceea ce am! Nu am ceea ce mi-aș dori și aș vrea. Dar Domnul îmi dă altfel de binecuvântări și mulțumesc pentru ele. Pe mine mă formează altfel!
Mă uit la Iov și văd o altă perspectivă! Nu ridică pumnul spre cer, nu frământă zeci de de ce-uri, nu urlă la lună. El se închină și binecuvântă.
Iov 2 aduce în prim plan o altă discuție dintre Dumnezeu și Satan. Văd clar și deslușit ce vrea Satan. Ca Dumnezeu să fie blestemat, Numele Lui să fie profanat. Acesta este scopul lui, face orice pentru a-și atinge scopul.
M-am gândit că e foarte posibil ca și numele meu să fie menționat într-o astfel de discuție. Și mi-i jenă să recunosc că nu am reacționat ca Iov. Nu am blestemat dar nici nu am mulțumit din toată inima.
Am auzit în predici multă blamare pentru doamna Iov. Dar ... femeia asta și-a îngropat în aceeași zi cei zece copii! La fel ca Iov, a aflat că toată averea a fost furată și mistuită, robii pieriseră ... Din prima doamnă, a ajuns o femeie fără frânghii de care și cu care să fie mândră.
Mai mult de atât, imediat după înmormântare, soțul ei începe să fie umplut de bube care miros urât, au viermi ... Iov al ei de care fusese atât de mândră, puțea în cel mai crunt hal. Nici măcar cenușa pe care se așezase nu îl ajuta la alinarea durerii iar cioburile făceau mirosul și mai pregnant.
A pierdut tot! La fel ca Iov! Ce era în sufletul ei? Durere, durere, durere!
Din replica lui Iov deduc că durerea a dus-o aproape de nebunie! "Vorbești ca o femeie nebună!"
Cum vorbesc când durerea și necazurile mă copleșesc?
Ce gândesc când tot ce am avut s-a dus pe apa sâmbetei?
Ce sfaturi dau când cei de lângă mine au pierdut oameni dragi, au ajuns în situații grele sau boala și-a pus amprenta usturător?
Dumnezeu are totul în control. Nu Îl ia nimic prin surprindere. Nici un gând de-al meu nu îi este necunoscut. Nici o reacție, nici un zâmbet abia perceptibil, nici o acțiune ... nimic din ceea ce sunt eu și noi toți, nu Îl surprind pe Dumnezeu. Nici o bătălie nu vine peste mine fără aprobarea Lui!
Primesc binele și binecuvântările cu dragă inimă?
Dar greul, încercările, nedreptățile, durerea?
Iov s-a închinat!
Eu ce fac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu